sihlă

SÍHLĂ, sihle, s.f. Pădure deasă de copaci tineri; hăţiş. [var.: sílhă, ţấhlă s.f.] – Din sl. sŭhlĩ.

Trimis de LauraGellner, 22.07.2004. Sursa: DEX '98



COCOŞ-DE-SÍHLĂ s. v. cocoş-de-munte, cocoş-sălbatic.

Trimis de siveco, 15.07.2008. Sursa: Sinonime



SÍHLĂ s. hăţiş, (reg.) târşar, (prin Mold. şi Bucov.) sihlete. (sihlă într-o pădure mai bătrână.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



SÍHLĂ s. v. brad roşu, molid.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



síhlă s. f. (sil. -hlă), g.-d. art. síhlei; pl. síhle

Trimis de siveco, 20.03.2006. Sursa: Dicţionar ortografic



SÍHL//Ă sihlăe f. Pădure mică, deasă, cu mulţi lăstari tineri şi arbuşti; hăţiş. [G.-D. sihlei; Sil. si-hlă] /cf. lat. silva

Trimis de siveco, 20.03.2006. Sursa: NODEX



síhlă, síhle, s.f. (reg.) 1. pădure deasă de copaci tineri; hăţiş. 2. numele mai multor specii de conifere: brad, molid, pin. 3. (în forma: silhă) trunchi de copac. 4. (în forma: silhă) nume de plantă; coada-calului.

Trimis de blaurb, 12.12.2006. Sursa: DAR



síhlă (-le), s.f. – (Trans., Mold.) Desiş, pădure tînără şi deasă. – var. sîhlă, ţihlă, ţîhlă, Trans. silhă, sîlhă. sl. sŭchlĭ "rămurişte" (Candrea). Legătura cu lat. silva (Philippide, Principii, 140; Şeineanu, Semasiol., 148; Tiktin) este improbabilă. – Der. silhui (var. sîlhuietic), adj. (Trans., des, plin de hăţişuri); silhiş, s.n. (hăţiş); sihlos, adj. (des). Din rom. provine rut. syhlja (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 403; cf. Bogrea, Dacor., IV, 846).

Trimis de blaurb, 14.12.2008. Sursa: DER