- sidef
- SIDÉF, (2) sidefuri, s.n. 1. Materie dură, albă, lucioasă şi cu irizaţii, care formează stratul interior al cochiliei unor scoici şi din care se fac nasturi, mânere, ornamente etc.; nacru. 2. Ornament, incrustaţie, obiect de sidef (1). – Din tc. sedef.Trimis de LauraGellner, 16.07.2008. Sursa: DEX '98SIDÉF s. (ieşit din uz) nacru, (înv.) pinin. (Nasturi de sidef.)Trimis de siveco, 30.09.2008. Sursa: Sinonimesidéf s. n., (obiecte, ornamente) pl. sidéfuriTrimis de siveco, 30.09.2008. Sursa: Dicţionar ortograficSIDÉF sidefuri n. 1) Substanţă dură, albă, lucioasă, cu irizaţii, care formează stratul intern al valvelor şi al cochiliilor de moluşte, întrebuinţată, mai ales, pentru fabricarea nasturilor şi a obiectelor decorative. 2) Obiect confecţionat din astfel de substanţă. /<turc. sedefTrimis de siveco, 02.10.2007. Sursa: NODEXsidéf (-furi), s.n. – Nacru. – var. înv. sedef. Mr. sidefe, megl. sidef. tc. sedef, din arab. sadef "scoică" (Şeineanu, II, 321; Roesler 602; Lokotsch 1750; Ronzevalle 110), cf. ngr. σιντέφι, bg., sb. sidef. – Der. sidefiu, adj. (ca sideful); sidefat, adj. (ca de sidef, se zice despre hîrtie).Trimis de blaurb, 14.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.