sictir

SICTÍR, interj. (arg.; în expr.) Hai sictir! = pleacă! marş de aici! şterge-o!; A da cu sictir = a sictiri. – Din tc. siktir.

Trimis de RACAI, 30.01.2008. Sursa: DEX '98



sictír interj.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



SICTÍR interj. peior. : Hai sictir fugi, şterge-o de aici. A da cu sictir a alunga pe cineva, înjurându-l. /<turc. siktir

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



sictír interj. – Exprimă vulgar repulsia. tc. sikdir, imperativ pasiv al lui sikmek "a se împerechea" (Şeineanu, II, 321; Lokotsch 1060), cf. ngr. σιϰτίρ "blestem". – Der. sictiri, vb. (a înjura).

Trimis de blaurb, 29.01.2009. Sursa: DER