sibarit

SIBARÍT, -Ă, sibariţi, -te, adj., s.m. şi f. (livr.) (Persoană) care trăieşte în lux, lene şi desfrâu. – Din fr. sybarite, lat. Sybarita.

Trimis de LauraGellner, 22.07.2004. Sursa: DEX '98



sibarít adj. m., s. m., pl. sibaríţi; f. sg. sibarítă, pl. sibaríte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SIBARÍ//T sibarittă (sibaritţi, sibaritte) şi substantival (despre persoane) Care trăieşte în lux, trândăvie şi desfrâu. /<fr. sybarite, lat. Sybarita

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SIBARÍT, -Ă s.m. şi f. Persoană înclinată spre o viaţă de lux şi desfrâu. [< fr. sybarite, cf. Sybaris – oraş antic în Italia].

Trimis de LauraGellner, 16.04.2007. Sursa: DN



SIBARÍT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se dedă unei vieţi de lux şi desfrâu. (< fr. sybarite, lat. sybarita, locuitor din Sybaris)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN