rubrică

rubrică
RÚBRICĂ, rubrici, s.f. 1. Despărţitură (verticală sau orizontală), cuprinzând una sau mai multe coloane, într-un registru, formular, grafic etc. 2. Spaţiu rezervat (permanent) într-o publicaţie periodică pentru articole dintr-un anumit domeniu. 3. (înv.) Titlu de pagină sau capitol care, în vechile manuscrise şi cărţi, se scria cu roşu. – Din fr. rubrique, lat. rubrica.
Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX '98

RÚBRICĂ s. (înv.) riglă. (Împarte condica în patru rubrică.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

RÚBRICĂ s. v. capitol.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

rúbrică s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. rúbricii; pl. rúbrici
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RÚBRI//CĂ rubricăci f. 1) Coloană dintr-un formular sau dintr-un registru, marcată prin două linii verticale sau orizontale, care urmea-ză a fi completată. 2) Compartiment perma-nent al unei publicaţii periodice, rezervat materialelor dintr-un anumit domeniu. 3) (în cărţi, manuscrise vechi) Titlu de capitol scris cu roşu. [G.-D. rubricii] /<lat. rubrica, germ. Rubrik, fr. rubrique
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

RÚBRICĂ s.f. 1. Titlu de carte sau de capitol scris cu roşu în vechile cărţi sau manuscrise. 2. Despărţitură într-un registru, într-un formular, într-un grafic etc. 3. Spaţiu rezervat permanent într-o publicaţie periodică articolelor, comunicărilor etc. dintr-un anumit domeniu. [pl. -ci. / cf. germ. Rubrik, fr. rubrique < lat. rubrica – pământ roşu].
Trimis de LauraGellner, 24.03.2007. Sursa: DN

RÚBRICĂ s. f. 1. despărţitură într-un registru, formular, grafic etc. 2. spaţiu rezervat într-o publicaţie periodică articolelor, comunicărilor etc. dintr-un anumit domeniu. (< fr. rubrique, germ. Rubrik, lat. rubrica)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • RUBRICA — inter austeros colores Plinio, l. 35. c. 6. h. c. qui minus lucidi floridique nec tam vegeti intensique luminis, adeoque obtusius pinguiusque relucent. Aegyptia et Africana fabris utilissima, quia maxime sorbetur picturis, ut habet Idem: milius… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • rúbrica — (Del lat. rubrīca, der. de ruber, rojo). 1. f. Rasgo o conjunto de rasgos de forma determinada, que como parte de la firma pone cada cual después de su nombre o título, y que a veces va sola, esto es, no precedida del nombre o título de la… …   Diccionario de la lengua española

  • Rúbrica — Saltar a navegación, búsqueda Una rúbrica es una herramienta de calificación utilizada para realizar evaluaciones subjetivas. Es un conjunto de criterios y estándares ligados a los objetivos de aprendizaje usados para evaluar la actuación de… …   Wikipedia Español

  • rubrica — {{hw}}{{rubrica}}{{/hw}}, (evit.) rubrica s. f. 1 Quaderno coi margini a scaletta segnati con le lettere dell alfabeto per indirizzi e appunti di vario genere. 2 (est.) Sezione di un giornale, trasmissione radiofonica o televisiva relativa a un… …   Enciclopedia di italiano

  • rubrica — rubricá vb., ind. prez. 1 sg. rubrichéz, 3 sg. şi pl. rubricheáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  RUBRICÁ vb. I. tr. (Liv.) A împărţi în rubrici, a clasifica. [cf …   Dicționar Român

  • rubrica — /ru brika/, com. ma err. / rubrika/ s.f. [dal lat. rubrīca ocra rossa , der. di ruber rosso ]. 1. [quaderno con il margine laterale scalettato e recante le lettere dell alfabeto, usato per annotarvi nomi e dati vari] ▶◀ taccuino. ‖ agenda, bloc… …   Enciclopedia Italiana

  • rúbrica — ▌ rúbrica lemnia pronominal bol arménico. ▌ rúbrica sinópica pronominal bermellón. * * * Sinónimos: ■ firma, signatura, epígrafe, rótulo, título, trazo, signo, rasgo, autógrafo …   Diccionario de sinónimos y antónimos

  • rubrica — |í| s. f. 1. Almagre. 2. Sinal indicativo dos movimentos e gestos dos atores, consignado nos respectivos papéis. 3. Nota em letra vermelha nos breviários, missais, etc. 4. Nota. 5. Firma em breve. 6. Cifra que muitas pessoas fazem no fim dos seus …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • rúbrica — sustantivo femenino 1. Uso/registro: elevado. Trazo o rasgo que acompaña a la firma de una persona: Ésta es la rúbrica del director del banco …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • Rubrīca — (lat.), 1) rothe Erde; 2) jede aus der Erde gegrabene rothe Farbe, Zinnober, Röthel etc.; bes. die R. africana (Afrikanischer Röthel), ein bei den Alten häufig zum Malen angewandter Farbenkörper; 3) Titel u. Überschriften in den Büchern, welche… …   Pierer's Universal-Lexikon

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”