pioncăitură

pioncăitură
pioncăitúră, pioncăitúri, s.f. (reg.) 1. strigătul curcilor; pioncăit, pioncănit. 2. voce sau vorbire cu glas subţire, piţigăit; piţigăială în vorbire. 3. vedere slabă; pioncăială. 4. migală.
Trimis de blaurb, 22.09.2006. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”