asertoric

asertoric
ASERTÓRIC, -Ă, asertorici, -ce, adj. (fil.) Care are caracterul unei aserţiuni, care exprimă o situaţie de fapt. Judecată asertorică. – Din fr. assertorique.
Trimis de laurap, 18.11.2002. Sursa: DEX '98

asertóric adj. m., pl. asertórici; f. sg, asertórică, pl. asertórice
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ASERTÓRI//C asertoriccă (asertoricci, asertoricce) Care ţine de aserţiune; propriu aserţiunii. Judecată asertoriccă. /<germ. assertorisch
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ASERTÓRIC, -Ă adj. (log.) Care are caracterul unei aserţiuni. ♢ Judecată asertorică = judecată în care se afirmă sau se neagă existenţa a ceva, care arată o situaţie de fapt fără a fi dovedită. [< fr. assertorique].
Trimis de LauraGellner, 10.11.2004. Sursa: DN

ASERTÓRIC, -Ă ad. (despre propoziţii, judecăţi) care enunţă simplu ceva; cu caracter asertiv. (< fr. asertorique)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • asertiv — ASERTÍV, Ă, asertivi, e, adj. (livr.) Cu caracter de aserţiune; asertoric. – Din fr. assertif. Trimis de laurap, 27.05.2008. Sursa: DEX 98  asertív adj. m., pl. asertívi; f. sg. asertívă …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”