- mărunt
- MĂRUNT, -Ă, mărunţi, -te, adj. 1. De dimensiuni, de proporţii reduse; (foarte mic). ♦ Cu elemente componente foarte mici; fin. ♦ (Adesea adverbial) Tăiat, sfărâmat, rupt în bucăţi de dimensiuni reduse. ♦ (Despre scris) Cu litere foarte mici. ♦ (Despre ploaie, burniţă etc.) Cu stropi sau cu fulgi mici şi deşi. 2. (Despre bani; adesea substantivat) Cu monede divizionare, cu mărunt. 3. De înălţime, de statură mică; scund, mic. ♦ Scurt. 4. (Despre mers) Cu paşi mici (şi grăbiţi). ♦ (Substantivat, f.art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. 5. (Despre fiinţe) Care este de vârstă fragedă, abia născut sau de câţiva ani; care este nevârstnic. 6. fig. (Despre oameni) Care are o importanţă, o valoare redusă; mic, neînsemnat. ♢ expr. Multe şi mărunte = lucruri de tot felul. ♦ Care se află pe o treaptă inferioară într-o ierarhie; de rând. 7. fig. (Despre oameni) Lipsit de înţelegere, de generozitate, care dovedeşte orizont limitat. [var.: (pop.) mănúnt, -ă adj.] – lat. minutus.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Mărunt ≠ măşcatTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeMĂRÚNT adj., s. 1. adj. mic. (Vietăţi mărunt.) 2. adj. v. fin. (Nisip mărunt; sare mărunt.) 3. adj. v. scund. 4. adj. jos, mic, scund, (reg.) pitulat. (Casă mărunt.) 5. adj. v. inferior. 6. adj. v. neînsemnat. 7. adj. v. meschin. 8. adj. mic, neînsemnat. (Cheltuieli mărunt.) 9. adj. derizoriu, neînsemnat. (O valoare mărunt.) 10. s. v. mărunţiş.Trimis de siveco, 13.01.2009. Sursa: Sinonimemărúnt adj. m., pl. mărúnţi; f. sg. mărúntă, pl. mărúnteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficscai mărúnt s. m. + adj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMĂRÚN//T mărunttă (măruntţi, măruntte) 1) Care este de proporţii foarte reduse; mic de tot. Pietre măruntte. Paşi măruntţi. ♢ Bani măruntţi bani în monede divizionare de valoare mică. 2) (despre scris) Care este cu litere foarte mici. 3) (despre persoane) Care este mic de statură; scund. 4) fig. Care este de mică importanţă. ♢ Multe şi măruntte lucruri de tot felul, dar lipsite de importanţă. 5) fig. (despre oameni) Care dovedeşte lipsă de nobleţe sufletească; lipsit de generozitate; meschin. /<lat. minutusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmărúnt (mărúntă), adj. – Mic. – var. (Banat., Mold) mănunt. Mr., megl. minut. lat. mĭnŭtus (Puşcariu 1037; Candrea-Dens., 1058; REW 5600), cf. it. minuto, prov. menut, fr. menu, sp. menudo, port. miudo. în rezultatul normal, cu n propagat, primul n s-a disimulat. cf. minut. Der. măruntaie, s.f. pl. (viscere; mărunţişuri; arg., mărunţiş), din lat. mĭnūtalia (Puşcariu 1038; Candrea-Dens., 1060; REW 5596), cf. it. minutaglia, cat. menudall; măruntă, s.f. (rar, rămăşiţă, rest; dans tipic cu paşi mărunţi); mărunţică, s.f. (arg., bîtă, par, ciomag); mărunte, s.f. (pl., arg., bani); mărunţel, adj. (micuţ); mărunţel, s.m. (varietate de struguri); mărunţi (var. rară, mărunţa), vb. (a fărîmiţa, a ciuguli); mărunţeli, vb. (a ciuguli, a fărîmiţa), cu suf. expresiv -li, sau direct din mărunţel; mărunţime, s.f. (micime); mărunţiş, s.n. (lucru fără importanţă, fleac, nimic; detaliu; bami în monede mici); mărunţişar, s.m. (negustor de mărunţişuri). – Din rom. provine bg. măruncŭkŭ "contribuţie de mică importanţă" (Capidan, Raporturile, 229).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.