germinaţie

germinaţie
GERMINÁŢIE, germinaţii, s.f. Proces fiziologic (fiziologie) de trecere a unui germen de la viaţa latentă la viaţa activă şi care duce la naşterea unei plante sau a unui organ vegetal. – Din fr. germination, lat. germinatio.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

GERMINÁŢIE s. (bot.) germinare, încolţire, încolţit, răsărire, răsărit. (germinaţie unei plante.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

germináţie s. f. (sil. -ţi-e), art. germináţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. germináţiei; pl. germináţii, art. germináţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GERMINÁŢI//E germinaţiei f. Proces prin care un germene porneşte dezvoltarea unui nou organism. /<fr. germination, lat. germinatio, germinaţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

GERMINÁŢIE s.f. Germinare. [gen. -iei, var. germinaţiune s.f. / cf. fr. germination, lat. germinatio].
Trimis de LauraGellner, 07.04.2005. Sursa: DN

GERMINÁŢIE s. f. germinare. (< fr. germination, lat. germinatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • germináţie — s. f. (sil. ţi e), art. germináţia (sil. ţi a), g. d. art. germináţiei; pl. germináţii, art. germináţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • germinativ — GERMINATÍV, Ă, germinativi, e, adj. Care aparţine germinaţiei, privitor la germinaţie; care poate să germineze sau să facă să germineze. – Din fr. germinatif. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GERMINATÍV adj. (biol.) germinator.… …   Dicționar Român

  • germinator — GERMINATÓR, OÁRE, germinatori, oare, adj., s.n. 1. adj. Care poate germina sau care poate face să germineze. 2. s.n. Aparat, instalaţie etc. care determină procentul de germinaţie al diferitelor seminţe; aparat, instalaţie etc. cu care se obţine… …   Dicționar Român

  • embrion — EMBRIÓN, embrioni, s.m. 1. Nume dat oricărui organism din momentul fecundării ovulului până în momentul când toate organele sunt deplin formate şi organismul este capabil de viaţă independentă. ♦ Germen al unei plante, existent în sămânţa din… …   Dicționar Român

  • iarovizare — IAROVIZÁRE, iarovizări, s.f. 1. Unul dintre stadiile de dezvoltare individuală a plantelor, care urmează imediat după germinaţie şi care se desfăşoară, în afară de alte condiţii, la o temperatură specifică fiecărei plante. 2. Procedeu agrotehnic… …   Dicționar Român

  • radiculă — RADÍCULĂ, radicule, s.f. Rădăcină a plantulei din sămânţă, care, după încolţirea seminţei, se transformă în rădăcină principală. – Din fr. radicule, lat. radicula. Trimis de LauraGellner, 02.07.2004. Sursa: DEX 98  radículă s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

  • germinare — GERMINÁRE, germinări, s.f. Acţiunea de a germina şi rezultatul ei; încolţire. – v. germina. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GERMINÁRE s. v. germinaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  germináre s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

  • hipogeu — HIPOGÉU, GÉE, hipogei, gee, s.n., adj. 1. s.n. (În antichitate) Construcţie subterană alcătuită din mai multe încăperi, destinate să servească de mormânt. 2. adj. (zool., bot.) Care trăieşte sub pământ. – Din fr. hypogée. Trimis de gall,… …   Dicționar Român

  • acrospiră — ACROSPÍRĂ s. f. tulpiniţă răsucită de la vârful seminţei, în germinaţie. (< fr. acrospire) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • degera — DEGERÁ, déger, vb. I. intranz. 1. A suferi o degerătură; a amorţi de frig. 2. (Prin exagerare) A i fi cuiva foarte frig, a tremura de frig. 3. (Despre plante, fructe, legume) A se strica prin îngheţare; a îngheţa. – lat. degelare. Trimis de dante …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”