cruţa

cruţa
CRUŢÁ, cruţ, vb. I. tranz. 1. A ierta, a scuti (de pedeapsă); a se îndura de ..., a avea milă. ♢ expr. A cruţa viaţa cuiva = a lăsa pe cineva în viaţă (după ce-i fusese hotărâtă moartea). 2. A trata (pe cineva) cu înţelegere; a menaja. ♦ A păzi, a feri. 3. A folosi, a consuma un obiect cu prevedere; a economisi. 4. (înv.) A se codi, a ezita. – et. nec.
Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CRUŢÁ vb. 1. v. absolvi. 2. a menaja, (înv. fig.) a înconjura. (Îl cruţa cât putea de griji.) 3. v. menaja. 4. v. precupeţi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CRUŢÁ vb. v. codi, ezita, pregeta, şovăi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cruţá vb., ind. prez. 1 sg. cruţ, 3 sg. şi pl. crúţă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CRUŢÁ cruţ tranz. 1) (persoane) A scuti de o pedeapsă; a scuti iertând greşelile. ♢ cruţa viaţa cuiva a lăsa în viaţă pe cineva după ce a fost osândit la moarte. 2) (persoane) A trata cu înţelepciune; a menaja. 3) (bani, provizii etc.) A consuma cu economie; a economisi. 4) (obiecte) A folosi cu moderaţie, pentru a avea pe mai mult timp. 5) (sănătatea, eforturi etc.) A păstra cu grijă. /cuv. autoht.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

cruţá (-ţ, -át), vb. – 1. A economisi, a cheltui puţin. – 2. A trata cu menajament, a nu obosi, a nu abuza. – 3. A proteja, a ocroti. – 4. A ierta, a scuti. – 5. (înv.) A se supune, a respecta. – 6. A evita. Origine incertă. Se consideră în general că reprezintă un lat. *curtiāre "a tăia", fie direct (Puşcariu 420; Puşcariu, lat. ti, 43; Philippide, II, 639; REW 2419; DAR; Puşcariu, Lr., 264) fie prin intermediul alb. kurtseń (Cihac, II, 716; Densusianu, rom., XXXIII, 276; Densusianu, Hlr., 352; Philippide, Principii, 140). Această der. este greu de susţinut, căci sensurile 3-5, care sînt la fel de vechi ca celelalte, nu se pot explica pe baza ideii de "scurt". Credem că este vorba de acelaşi cuvînt ocroti "a proteja, a sprijini", din sl. okrotiti; mai bine zis că trebuie pornit de la sl. krotiti "a atenua, a calma", chiar dacă fonetismul nu este clar. După Lexiconul de la Buda, din lat. *cruciāre "a încrucişa"; cuvînt autohton, după Miklosich, Slaw. Elem., 10; din lat. *curatiāre, după Creţu, 351.
Trimis de blaurb, 30.11.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • cruta — s. f. Coruta …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • cruţá — vb., ind. prez. 1 sg. cruţ, 3 sg. şi pl. crúţã …   Romanian orthography

  • Cruta River — Basin countries Honduras The Cruta River is a river in Honduras. See also List of rivers of Honduras References Rand McNally, The New International Atlas, 1993. CIA map: Image:Honduras rel 1985.jpg UN map: Image:Un honduras.png …   Wikipedia

  • cruta — recruta scruta …   Dictionnaire des rimes

  • menaja — MENAJÁ, menajez, vb. I. tranz. 1. A trata pe cineva sau ceva cu înţelegere; grijă şi îngăduinţă, a se purta bine cu cineva; a cruţa. ♦ refl. A şi cruţa sănătatea, forţele; a se îngriji, a se feri. 2. (Rar) A nu irosi în zadar, a economisi. 3.… …   Dicționar Român

  • cruţător — CRUŢĂTÓR, OÁRE, cruţători, oare, adj. (Rar) 1. Milostiv, îndurător. 2. Econom. – Cruţa + suf. ător. Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Cruţător ≠ necruţător Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  CRUŢĂTÓR adj. v. econom …   Dicționar Român

  • precupeţi — PRECUPEŢÍ, precupeţesc, vb. IV. 1. intranz. şi tranz. (Rar) A practica meseria de precupeţ; p. ext. a vinde cu preţ de speculă; a trafica. 2. tranz. fig. (În propoziţii negative) A nu cruţa nimic, a face totul pentru reuşita cuiva sau a ceva, a… …   Dicționar Român

  • cirtă — CÍRTĂ, cirte, s.f. (pop.) Lucru foarte mic, neînsemnat. ♦ Interval de timp foarte scurt; clipă. – Din sl. črŭta. Trimis de hai, 20.05.2004. Sursa: DEX 98  CÍRTĂ s. v. ceas, clipă, clipită, minut, mo ment, oră, secundă, timp, vreme. Trimis de… …   Dicționar Român

  • cruţare — CRUŢÁRE, cruţări, s.f. Faptul de a cruţa; iertare, milă, îndurare. – v. cruţa. Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CRUŢÁRE s. 1. v. absolvire. 2. menajare. (cruţare cuiva bolnav.) Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  cruţáre… …   Dicționar Român

  • ierta — IERTÁ, iert, vb. I. tranz. 1. A scuti pe cineva de o pedeapsă, a trece cu vederea vina, greşeala cuiva, a nu mai considera vinovat pe cineva. ♢ expr. A l ierta (pe cineva) Dumnezeu = a muri (după o boală grea). Dumnezeu să l ierte, spun cei… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”