corectitudine

corectitudine
CORECTITÚDINE s.f. 1. Calitatea de a fi corect; lipsă de greşeli. 2. Ţinută sau purtare corectă; cinste. 3. (log.) Însuşire a gândirii care respectă legile logice. – Corect + suf. -itudine (după promptitudine etc.).
Trimis de RACAI, 20.06.2005. Sursa: DEX '98

Corectitudine ≠ greşeală, incorectitudine
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

CORECTITÚDINE s. 1. (înv.) corecţie. (corectitudine exprimării.) 2. v. cinste.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

corectitúdine s. f., g.-d. art. corectitúdinii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CORECTITÚDINE f. 1) Caracter corect; conştiinciozitate; scrupulozitate. 2) Ţinută corectă. 3) Comportament corect. /corect + suf. corectitudineitudine
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CORECTITÚDINE s.f. 1. Calitatea de a fi corect; lipsă de greşeli. 2. Ţinută sau purtare corectă; cinste. [cf. lat. correctitudo].
Trimis de LauraGellner, 22.04.2006. Sursa: DN

CORECTITÚDINE s. f. 1. însuşirea de a fi corect. ♢ calitate generală a stilului constând în respectarea regulilor gramaticale, ortografice şi de punctuaţie. 2. ţinută, purtare corectă; cinste. 3. (log.) însuşire a gândirii care respectă legile logice. (< lat. correctitudo)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • corectitúdine — s. f., g. d. art. corectitúdinii …   Romanian orthography

  • incorectitudine — INCORECTITÚDINE, incorectitudini, s.f. Lipsă de corectitudine; purtare sau faptă incorectă; necinste, şarlatanie, înşelătorie, incorecţiune, necorectitudine. ♦ (La pl.) Părţi greşite dintr o lucrare, dintr un desen etc. – In1 +corectitudine.… …   Dicționar Român

  • caracter — CARACTÉR, caractere, s.n. 1. Ansamblul însuşirilor fundamentale psihice morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile şi în acţiunile sale. ♦ Personalitate morală fermă. ♦ Însuşire morală care se manifestă prin… …   Dicționar Român

  • onestitate — ONESTITÁTE s.f. Cinste, corectitudine. – Onest + suf. itate. Trimis de oprocopiuc, 04.05.2004. Sursa: DEX 98  ONESTITÁTE s. v. cinste. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  onestitáte s. f., g. d. art. onestităţii …   Dicționar Român

  • scrupulozitate — SCRUPULOZITÁTE s.f. Însuşirea de a fi scrupulos; corectitudine, cinste, probitate; conştiinciozitate, meticulozitate (la lucru). – Din fr. scrupulosité, lat. scrupulositas, atis. Trimis de RACAI, 29.09.2004. Sursa: DEX 98  SCRUPULOZITÁTE s. 1. v …   Dicționar Român

  • conştiinciozitate — CONŞTIINCIOZITÁTE s.f. Însuşirea de a fi conştiincios; corectitudine, seriozitate, scrupulozitate. [pr.: sti in ] – Conştiincios + suf. itate. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CONŞTIINCIOZITÁTE s. acribie, exigenţă,… …   Dicționar Român

  • onoare — ONOÁRE, (5, 6) onoruri, s.f. 1. Integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste. ♢ Câmp de onoare = câmp de luptă pe care şi au dat viaţa cei care au luptat pentru apărarea patriei. ♢ loc. adj. De onoare = a) demn de încredere,… …   Dicționar Român

  • cinste — CÍNSTE s.f. I. 1. Onestitate, probitate, corectitudine. ♢ expr. Pe cinstea mea! spune cineva pentru a întări şi garanta autenticitatea unei afirmaţii făcute. 2. Virtute, fidelitate, castitate. II. 1. Respect, stimă, consideraţie, preţuire. ♢ loc …   Dicționar Român

  • corupe — CORÚPE, corup, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) abate de la linia moralităţii, corectitudinii sau datoriei; a (se) perverti; a (se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să şi piardă integritatea, puritatea etc.; a… …   Dicționar Român

  • exigent — EXIGÉNT, Ă, exigenţi, te, adj. Care pretinde multă grijă, stricteţe, corectitudine de la alţii (şi de la sine însuşi) în privinţa îndeplinirii unei datorii; pretenţios. – Din. fr. exigeant, lat. exigens, ntis. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”