condamnat

condamnat
CONDAMNÁT, -Ă, condamnaţi, -te, s.m. şi f. Persoană osândită printr-o sentinţă judecătorească. – v. condamna.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Condamnat ≠ graţiat
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

CONDAMNÁT adj., s. 1. adj. (jur.) osândit, pedepsit, (înv.) certat. (Persoană condamnat.) 2. s. (jur.) deţinut, ocnaş, osândit, puşcăriaş, (pop.) rob, (glumeţ) pensionar. (Un condamnat recalcitrant.) 3. adj. v. incurabil.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

condamnát s. m., pl. condamnáţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONDAMNÁ//T condamnattă (condamnatţi condamnatte) m. şi f. Persoană supusă la o pedeapsă prin judecată; persoană care ispăşeşte o pedeapsă. /v. a condamna
Trimis de siveco, 18.02.2007. Sursa: NODEX

CONDAMNÁT, -Ă s.m. şi f. Osândit, pedepsit (printr-o sentinţă judecătorească). [< condamna].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

CONDAMNÁT, -Ă s. m. f. osândit (printr-o hotărâre judecătorească). (< condamna)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • condamnabil — CONDAMNÁBIL, Ă, condamnabili, e, adj. Care merită să fie condamnat, dezaprobat; reprobabil. – Din fr. condamnable. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  Condamnabil ≠ necondamnabil Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … …   Dicționar Român

  • graţia — GRAŢIÁ, graţiez, vb. I. tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parţială sau totală, în executarea pedepsei, printr un act emis de şeful statului. [pr.: ţi a] – Din fr. gracier. cf. it. g r a z i a r e. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… …   Dicționar Român

  • peculiu — PECÚLIU s.n. 1. (În antichitate) Sumă de bani economisită de un sclav pentru a şi răscumpăra libertatea: gratificaţie acordată unui sclav de către stăpânul său sau unui soldat la eliberare. 2. Sumă de bani primită de un condamnat după ispăşirea… …   Dicționar Român

  • damnabil — DAMNÁBIL, Ă, damnabili, e, adj. Demn de condamnat, demn de blestemat. – Din fr. damnable, lat. damnabilis. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  damnábil adj. m., pl. damnábili; f. sg …   Dicționar Român

  • ocnaş — OCNÁŞ, ocnaşi, s.m. Condamnat la muncă silnică într o ocnă; p. gener. puşcăriaş. – Ocnă + suf. aş. Trimis de oprocopiuc, 03.05.2004. Sursa: DEX 98  OCNÁŞ s. v. condamnat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ocnáş s. m …   Dicționar Român

  • osândit — OSÂNDÍT, Ă, osândiţi, te, adj. (pop.; adesea substantivat) 1. Condamnat, pedepsit. 2. Blestemat; nenorocit, năpăstuit, urgisit. – v. osândi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  OSÂNDÍT adj., s. (jur.) 1. adj. v …   Dicționar Român

  • Mircea Răceanu — (born Mircea Bernat October 17, 1935) is a Romanian diplomat. Contents 1 Early life 2 Diplomatic career 3 After the Revolution 4 Publications …   Wikipedia

  • crucifica — CRUCIFICÁ, crucífic, vb. I. tranz. (În antichitate; azi fig.) A răstigni pe cruce. – După fr. crucifier. Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CRUCIFICÁ vb. v. răstigni. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  …   Dicționar Român

  • damnat — DAMNÁT, Ă, damnaţi, te, adj. (livr.; adesea substantivat) Osândit la chinurile infernului. ♦ Blestemat, reprobat, care şi a atras oprobriul opiniei publice, al societăţii. – Din fr. damné, lat. damnatus. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • decapita — DECAPITÁ, decapitez, vb. I. tranz. A ucide sau a executa pe cineva prin tăierea capului; a tăia capul cuiva. ♢ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. – Din fr. décapiter, lat. decapitare. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”