ciudă

ciudă
CIÚDĂ, s.f. Sentiment de părere de rău, de invidie amestecată cu supărare sau de invidie amestecată cu duşmănie. ♢ loc. adv şi prep. În ciuda cuiva = cu intenţia de a supăra pe cineva, în necazul, în pofida cuiva; înfruntând împotrivirea cuiva sau a ceva. ♢ loc. conj. În ciuda faptului că... = cu toate că..., deşi. ♢ expr. A face (cuiva) în ciudă = a necăji intenţionat (pe cineva). – Din sl. čudo "minune".
Trimis de baron, 31.01.2003. Sursa: DEX '98

CIÚDĂ s. v. invidie.
Trimis de siveco, 16.01.2009. Sursa: Sinonime

CIÚDĂ s. v. minune, miracol.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ciúdă s. f., g.-d. art. ciúdei; pl. ciúde
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CIÚD//Ă f. 1) Sentiment puternic de insatisfacţie cauzat de o perspectivă ratată. A fierbe de ciudă. 2) Pornire ascunsă (împotriva cuiva); necaz. A avea ciudă pe cineva. ♢ În ciudăa cuiva a) cu intenţia de a provoca supărare cuiva; b) nesocotind voinţa cuiva, înfruntând pe cineva. În ciudăa faptului că cu toate că; măcar că; deşi. 3) Sentiment de nemulţumire egoistă provocat de situaţia în societate sau de calităţile cuiva; pizmă; invidie. [G.-D. ciudei; Sil. ciu-dă] /<sl. ţudo
Trimis de siveco, 16.01.2009. Sursa: NODEX

ciúdă (ciúde), s.f.1. (înv.) Minunăţie. – 2. (înv.) Uimire, stupoare. – 3. Ciudăţenie, lucru ciudat. – 4. Supărare, necaz. – 5. Furie, mînie. – Mr. ciudie, megl. ciudă "minunăţie". sl. čudo "miracol" (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 58); cf. bg., sb., cr., rut., rus. čudo, mag. csudo, csoda, alb. tšudi. Din mag. pare a proveni dubletul ciondă "monstru, sperietoare". Pentru semantism, cf. Şeineanu, Semasiol., 222. Der. ciudat, adj. (înv., minunat; ciudat, neobişnuit, singular), cf. bg. čudat (Pascu, R. crit., V, 15); ciudăţenie (var. ciudăţie), s.f. (ciudăţenie); ciudos, adj. (minunat; ciudat); ciudesă, s.f. (înv., minunăţie), din sl. čudesa; ciudotvoreţ, adj. (făcător de minuni), din sl. čudotvorĭcĭ; ciudotvorenie, s.f. (înv., minune), din sl. čudotvorjenije; ciudăţime, s.f. (înv., minune; ciudăţenie; uimire); ciudi, vb. (a uimi; a nelinişti, a intriga; a supăra, a stîrni mînie), cf. sl. čuditi sę "a se minuna"; înciuda, vb. (a supăra, a necăji).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • Ciudad de Guatemala — Ciudạd de Guatemala,   Hauptstadt der Republik und des Departaments Guatemala, die bedeutendste Stadt Zentralamerikas, im zentralen Hochland, 1 500 m über dem Meeresspiegel, (1994) 1,15 Mio. Einwohner; Erzbischofssitz; fünf Universitäten, zwei… …   Universal-Lexikon

  • necaz — NECÁZ, necazuri, s.n. 1. Stare a celui necăjit; supărare, mâhnire, tristeţe, amărăciune; suferinţă. ♢ expr. La necaz = în momente de supărare; într un moment critic, în primejdie. 2. Ceea ce provoacă cuiva o suferinţă fizică sau morală; neajuns,… …   Dicționar Român

  • invidie — INVÍDIE, invidii, s.f. Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situaţia bună a altuia; pizmă. – Din it., lat. invidia. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  INVÍDIE s. ciudă, gelozie, necaz,… …   Dicționar Român

  • pizmă — PÍZMĂ, pizme, s.f. (pop.) Ciudă, necaz, nemulţumire; p. ext. ură, duşmănie; (sens curent) invidie. ♢ loc. prep. În pizma (cuiva) = cu intenţia de a supăra pe cineva; în necazul, în pofida cuiva. ♢ expr. (Rar) A se pune în pizmă cu cineva = a… …   Dicționar Român

  • pofidă — POFÍDĂ, pofide, s.f. Ciudă, necaz. ♢ loc. prep. În pofida cuiva (sau a ceva) = în ciuda, în necazul cuiva (sau a ceva). – cf. pol. p o c h y b a. Trimis de ana zecheru, 30.03.2004. Sursa: DEX 98  POFÍDĂ s. v. ciudă, gelozie, invidie, motiv,… …   Dicționar Român

  • înciuda — ÎNCIUDÁ, înciudez, vb. I. refl. şi (rar) tranz. A fi sau a face să fie cuprins de ciudă; a ciudi. – În + ciudă. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNCIUDÁ vb. a (se) necăji, a (se) supăra, (pop.) a (se) ciudi. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • bănat — BĂNÁT, (3) bănaturi, s.n. (reg.) 1. Stare de durere sufletească, de jale, de tristeţe, de părere de rău. 2. Supărare, necaz, ciudă. ♢ expr. A nu i fi cuiva cu bănat= (ca formulă de politeţe) a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva …   Dicționar Român

  • ciudos — CIUDÓS, OÁSĂ, ciudoşi, oase, adj. 1. Plin de ciudă; înciudat. 2. (înv.) Ciudat. – Ciudă + suf. os. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98  CIUDÓS adj. v. bizar, ciudat, curios, excen tric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil,… …   Dicționar Român

  • pică — PÍCĂ2, pici, s.f. Unul dintre cele patru semne distinctive de pe cărţile de joc, de culoare neagră, în formă de inimă sau de frunză cu vârful în sus şi cu o codiţă în partea de jos; p. ext. carte de joc cu acest semn. – Din germ. Pik, fr. pique.… …   Dicționar Român

  • Pays Léonais — 42° 27′ 49″ N 6° 03′ 42″ W / 42.46349, 6.06171 …   Wikipédia en Français

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”