ciomag

ciomag
CIOMÁG, ciomege, s.n. Băţ mare şi gros, adesea cu măciulie sau întărit cu fier la unul din capete; bâtă. ♦ Lovitură, bătaie dată cuiva cu un astfel de băţ. – Din tc. çomak.
Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX '98

CIOMÁG s. bâtă, măciucă, (pop.) toroipan, (reg.) ghioagă, jarchină, macă, moacă, otic, pătăchie, tămânjer, tăujer, tufan, tufă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) botă, (Mold.) ceatlău, (Olt.) colvă, (Ban.) crivac, (Olt.) dârjală, (Ban.) haidamac, (Olt. şi Ban.) jilăvete, (Transilv. şi Maram.) măcău, (Transilv., Maram. şi Olt.) şuvei, (prin Bucov.) taşmău, (Mold.) toropală, (înv.) fuscel, fuşte. (L-a izbit cu ciomagul.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ciomág s. n., pl. ciomége
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CIOM//ÁG ciomagége n. 1) Băţ lung şi gros cu măciulie la unul dintre capete; bâtă; măciucă; ghioagă. 2) Lovitură dată cu un astfel de băţ. /<turc. çomak
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ciomág (ciomége), s.n.1. Băţ mare şi gros, bîtă. – 2. Lovitură dată cu bîta. – 3. Tăvălug de treierat. – 4. La cal, organ genital. – Mr. ciumag(ă), megl. ciămugà. tc. çomak, çumak (Cihac, II, 566; Şeineanu, II, 131; Meyer 448; Lokotsch 438); cf. alb. tšomage, bg. çomak. – Der. ciomăgaş, s.m. (bătăuş); ciomăgeală, s.f. (bătaie cu ciomagul); ciomăgi, vb. (a bate, a cotonogi); ciomăgitor, adj. (care bate cu ciomagul); ciomăgos, adj. (noduros).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • ceatlău — CEATLẮU, ceatlaie, s.n. (reg.) Bucată de lemn cu care se răsuceşte funia sau lanţul trecut peste o sarcină (de fân, de lemne etc.) spre a o strânge. ♦ Prăjină adăugată la inima căruţei spre a înhăma încă un cal. ♦ Băţ gros; bâtă, ciomag. [var.:… …   Dicționar Român

  • ciomăgi — CIOMĂGÍ, ciomăgesc, vb. IV. tranz. şi refl. recipr. (fam.) A (se) bate cu ciomagul; p. gener. a (se) bate zdravăn. – Din ciomag. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  CIOMĂGÍ vb. v. atinge, bate, lovi …   Dicționar Român

  • bâtă — BẤTĂ, bâte, s.f. Băţ lung şi gros (cu măciulie la un capăt); ciomag, botă2, ceatlău. – et. nec. Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX 98  BÂTĂ s. v. ciomag. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  bâtă s. f., pl. bâte …   Dicționar Român

  • ghioagă — GHIOÁGĂ, ghioage, s.f. 1. Armă veche de luptă, alcătuită dintr un fel de ciomag (de lemn sau de fier) cu capătul bombat şi ghintuit. p.gener. Ciomag, bâtă, măciucă. 2. Capătul bombat, de obicei ghintuit, al unei ghioage (1). – et. nec. Trimis de… …   Dicționar Român

  • măciucă — MĂCIÚCĂ, măciuci, s.f. 1. Bâtă mare, mult îngroşată (şi adesea ferecată) la un capăt; chilom; măciulie. ♢ expr. A i se face (sau a i se pune, a i se zbârli cuiva) părul (sau chica) măciucă = a fi cuprins de o spaimă puternică, a se îngrozi, a se… …   Dicționar Român

  • moacă — MOÁCĂ, moace, s.f. 1. (fam.) Cap. 2. Epitet dat unei persoane încete, leneşe. Trimis de green, 07.04.2004. Sursa: DLRC  MOÁCĂ, moace, s.f. 1. Bâtă ciobănească, ciomag. 2. (iht., Olt.) Zglăvoacă. 3. (Argou) Falcă; p. e x t. Cap, figură. 4. (În… …   Dicționar Român

  • toropală — TOROPÁLĂ s. v. bâtă, ciomag, măciucă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  toropálă (ciomag) s. f., g. d. art. toropálei; pl. toropále Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  toropálă ( le), s.f. – Ciomag, bîtă …   Dicționar Român

  • ciomăgar — CIOMĂGÁR, ciomăgari, s.m. (fam.) Ciomăgaş. – Ciomag + suf. ar. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  CIOMĂGÁR s. v. bătăuş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ciomăgár s. m., pl …   Dicționar Român

  • ciomăgaş — CIOMĂGÁŞ, ciomăgaşi, s.m. (fam.) Om înclinat spre ceartă şi bătaie; bătăuş, ciomăgar. – Ciomag + suf. aş. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  CIOMĂGÁŞ s. v. bătăuş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ciomăgáş (persoană) s. m …   Dicționar Român

  • ciomăgel — CIOMĂGÉL, ciomăgele, s.n. Diminutiv al lui ciomag. – Ciomag + suf. el. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  ciomăgél s. n., pl. ciomăgéle Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”