încinge

încinge
ÎNCÍNGE1, încíng, vb. III. 1. refl. (Despre foc) A arde cu flacără mare, a se aprinde bine. ♢ tranz. fact. El încinge focul. 2. refl. şi tranz. A (se) înfierbânta, a (se) încălzi tare. ♦ tranz. fig. (Despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a copleşi pe cineva; a consuma, a mistui. ♦ refl. fig. A se manifesta puternic; a se aprinde, a se înflăcăra. ♦ refl. şi tranz. fig. (Despre o luptă, o confruntare, o discuţie etc.) A (se) înteţi. 3. refl. (Despre fân, cereale, făină etc.) A începe să se altereze prin fermentare; a se strica; a se aprinde. [Perf. s. încinsei, part. încins] – lat. incendere.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNCÍNGE2, încíng, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) înfăşura peste mijloc cu o cingătoare, un brâu etc. 2. tranz. şi refl. A(-şi) prinde o armă de mijlocul corpului (eu o curea). 3. tranz. fig. A înconjura (din toate părţile), a împresura. [Perf. s. încinsei, part. încins] – lat. incingere.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

A (se) încinge ≠ a (se) descinge
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

A încinge ≠ a descinge
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNCÍNGE vb. 1. a arde, a încălzi, a înfierbânta. (A încinge cuptorul de pâine.) 2. a înfierbânta, (înv. şi reg.) a pripi. (Flăcările îi încinge obrazul.) 3. v. coace. 4. a dogori, a înfierbânta, (rar) a răscoace. (Soarele încinge pământul.) 5. a se aprinde, a fermenta, (reg.) a se izgorî, (înv.) a se scoace. (Fânul s-a încinge.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNCÍNGE vb. (înv.) a (se) înfăşura, a (se) strânge, (înv.) a (se) împrejura. (Un brâu îi încinge mijlocul; se încinge cu un brâu.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ÎNCÍNGE vb. v. intensifica, împresura, încercui, înconjura, înflăcăra, înfoca, înroşi, înteţi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

încínge (a înfierbânta, a înfăşura cu o cingătoare) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încíng, perf. s. 1 sg. încinséi, 1 pl. încínserăm; ger. încingând; part. încíns
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNCÍNGE încíng tranz. 1) (cingători) A înfăşura strângând bine mijlocul. 2) (persoane sau mijlocul) A lega cu o cingătoare. 3) (arme) A prinde de mijlocul corpului. 4) fig. A cuprinde din toate părţile; a învălui; a împresura. [ger. încinzând] /<lat. incingere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎNCÍNGE mă încíng intranz. 1) (despre foc, flăcări etc.) A începe să ardă cu intensitate. încinge cuptorul. 2) (despre fân, cereale, făină etc.) A-şi pierde proprietăţile iniţiale (din cauza umezelii, îngrămădirii etc.), căpătând gust neplăcut; a se aprinde. Fânul s-a încins. 3) rar (despre persoane) A căpăta tot mai mult suflet; a se însufleţi; a se înflăcăra; a se anima; a se antrena; a se entuziasma; a se electriza; a se ambala. 4) (despre discuţii, lupte etc.) A deveni mai intens; a se înteţi; a se întări. /<lat. incingere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

încínge (încíng, încíns), vb. – 1. A aprinde, a lua foc. – 2. (refl.) A arde, a se mistui. – 3. A încălzi. – 4. (refl.) Despre grîu, a se încinge, a fermenta. – var. încinde. lat. incendĕre (Creţu, Col. lui Traian, IV, 246; Puşcariu 821; Candrea-Dens., 848; REW 4346; DAR), cf. it. incendere, prov. encender, sp., port. encender. A ajuns să se confunde sub aspect fonetic cu a încinge "a înfăşura peste mijloc o cingătoare", din lat. cingere. – Der. încins, s.n. (înv., exaltare, pasiune).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • încínge — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încíng, perf. s. 1 sg. încinséi, 1 pl. încínserãm; ger. încingấnd; part. încíns …   Romanian orthography

  • cinge — cínge ( ng, ns), vb. 1. A încinge, a înfăşura. 2. A înconjura, a străjui. – var. încinge. Mr. ţingu, ţimşu, ţimtu, megl. (a)nţing. < lat. cĩngĕre (Puşcariu 821; Candrea Dens., 352; REW 1924; DAR); cf. it. (in)cingere, prov. (en)cenher, fr.… …   Dicționar Român

  • aprinde — APRÍNDE, aprínd, vb. III. 1. tranz. A face să ardă focul sau un material combustibil; a da foc unui obiect. ♢ expr. A şi aprinde paie în cap = a şi crea singur o neplăcere; a o păţi cu cineva, a nu putea scăpa de cineva. ♦ refl. A începe să ardă …   Dicționar Român

  • centură — CENTÚRĂ, centuri, s.f. 1. Curea (lată) de piele, de pânză etc. cu care se încinge talia; cordon, cingătoare. ♢ expr. Până, la centură = (de la umeri) până la talie. ♦ Centură de campion = centură, panglică lată etc. cu care se încinge mijlocul… …   Dicționar Român

  • coace — COÁCE, coc, vb. III. 1. tranz. A supune un aliment la acţiunea căldurii (în cuptor) spre a l face bun de mâncat. ♢ expr. A i coace (cuiva) turta sau a i o coace = a încerca să i facă rău (cuiva); a i întinde (cuiva) o cursă. ♦ refl. (Despre… …   Dicționar Român

  • opări — OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leşie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăţa de coajă, a găti etc. ♦ tranz. şi refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid… …   Dicționar Român

  • înfierbânta — ÎNFIERBÂNTÁ, înfierbấnt, vb. I. tranz. şi refl. A (se) face fierbinte. ♦ fig. A (se) aprinde de mânie. ♦ refl. fig. A se antrena într o acţiune; a se înflăcăra. ♦ tranz. fig. A insufla avânt, pasiune. – În + fierbinte. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • arde — ÁRDE, ard vb. III. I. intranz. (Despre foc) A fi aprins. II. 1. tranz. A da foc, a băga în foc. ♢ expr. A arde cu fierul roşu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroşit în foc; b) a înfiera; a stigmatiza (pe cineva). 2. tranz., refl. şi …   Dicționar Român

  • brâu — BRÂU, (I) brâie, (II) brâuri s.n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă ţăranii. ♦ Fâşie de ţesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦… …   Dicționar Român

  • conturna — conturná vb., ind. prez. 1 sg. contúrnez, 3 sg. şi pl. conturneáză Trimis de siveco, 11.10.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  conturná vb. tr. a înconjura, a ocoli. ♦ a încinge (cu ornamente); a contura (I, 2). (< it …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”