împunge

împunge
ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) înţepa. ♦ tranz. A îmboldi un animal. ♦ tranz. fig. A ironiza, a persifla. 2. tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – lat. impungere.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎMPÚNGE vb. 1. (înv.) a punge. (O vacă, un bou care împunge.) 2. v. înţepa. *3. v. atínge.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎMPÚNGE vb. v. ironiza, persifla, zeflemisi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

împúnge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împúng, 1 pl. împúngem, perf. s. 1 sg. împunséi, 1 pl. împúnserăm; part. împúns
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎMPÚNGE împúng tranz. 1) (fiinţe sau părţi ale corpului lor) A supune unei senzaţii de durere fizică, înfigând un obiect ascuţit; a înghimpa; a înţepa. 2) (despre vite cornute) A lovi cu coarnele. 3) fig. A ataca răutăcios cu ironii sau vorbe usturătoare; a înghimpa; a înţepa; a muşca. /<lat. impungere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎMPÚNGE mă împúng intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe usturătoare (cu cineva). /<lat. impungere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

împúnge (împúng, împúns), vb.1. A înţepa. – 2. A lovi cu coarnele. – 3. A îmboldi, a stimula, a aţîţa. – var. (rară) punge. Mr. pung, pundziri. lat. pungĕre (Puşcariu 795; Candrea-Dens., 1470; REW 6850; DAR), cf. it. pungere, prov. ponher, fr. poindre, sp., port. pungir. – Der. impungătură (var. împunsătură, împunsură, punsură, împunsoare), s.f. (înţepătură, junghi); împungător, adj. (care împunge); (îm)pungaci, adj. (care loveşte cu coarnele); împungăli, vb. (a coase prost), cu suf. expresiv -li; împungăleală, s.f. (cusătură prost făcută); străpunge, vb. (a trece dintr-o parte într-alta, a pătrunde), cu pref. stră-, a cărui comp. poate fi şi romanică, cf. trent. straponzer, friul. straponzi; străpungător, adj. (pătrunzător, cu vîrful ascuţit).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • împungător — ÎMPUNGĂTÓR, OÁRE, împungători, oare, adj. (reg.) 1. Care împunge, care are vârful ascuţit. ♦ fig. (Despre ochi, privire) Pătrunzător, scrutător. ♦ fig. (Despre vorbe) Înţepător, muşcător. 2. (Despre vite cornute) Care are năravul de a lovi cu… …   Dicționar Român

  • înghimpa — ÎNGHIMPÁ, înghímp, vb. I. tranz. şi refl. (pop.) A (se) înţepa, a (se) împunge. ♦ tranz. fig. A îmboldi. – În + ghimpe. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNGHIMPÁ vb. v. împunge, îndemna, înţepa, stim …   Dicționar Român

  • înţepa — ÎNŢEPÁ, înţép, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) împunge uşor cu un ac, cu un ghimpe, cu o ţeapă, cu orice obiect cu vârf ascuţit. ♦ intranz. şi tranz. A produce o senzaţie dureroasă ca de înţepătură. ♦ intranz. (Despre băuturi) A pişca la limbă.… …   Dicționar Român

  • spadă — SPÁDĂ, spade, s.f. 1. Armă formată dintr o lamă dreaptă cu două tăişuri, din gardă şi mâner, cu care se poate tăia şi împunge. 2. (Sport) Probă de scrimă care se practică cu spada (1). – Din it. spada. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • pungaci — pungáci1, pungáci, s.m. (reg.) hoţ. Trimis de blaurb, 08.11.2006. Sursa: DAR  pungáci2, ce, adj. (înv.) 1. (despre obiecte) care înţeapă, care împunge. 2. (reg.; despre vite) care are năravul de a împunge. Trimis de blaurb, 08.11.2006. Sursa:… …   Dicționar Român

  • punge — PÚNGE vb. v. împunge, înţepa. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  púnge, púng, vb. III (înv. şi reg.) 1.. a împunge, a înţepa. 2. (în forma: pungi) a coase prost, de mântuială. Trimis de blaurb, 08.11.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • împungere — ÎMPÚNGERE, împungeri, s.f. Acţiunea de a (se) împunge şi rezultatul ei; înţepare. – v. împunge. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎMPÚNGERE s. v. înţepare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  împúngere s. f., g. d. art …   Dicționar Român

  • împăra — împărá, împăréz, vb. I (reg.) 1. a înfige pari sau haraci la vie; a hărăci, a părui (o vie). 2. a împunge cu un ac gros. 3. (refl.) a se înţepa (în ceva), a se împunge. 4. a face cunoscut, a publica. Trimis de blaurb, 30.03.2008. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • înţepuşa — înţepuşá vb., ind. prez. 1 sg. înţepuşéz, 3 sg. şi pl. înţepuşeáză, 1 pl. înţepuşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. înţepuşéze; …   Dicționar Român

  • atinge — ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. tranz. şi refl. A lua contact direct (dar superficial, uşor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafaţă. A atins în zbor vârful copacilor. 2. tranz. A lovi, a izbi (uşor). L a atins pe umăr. ♦ (arg.) A trage cuiva o… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”