vrednicie

vrednicie
VREDNICÍE, vrednicii, s.f. 1. Calitatea de a fi vrednic; hărnicie, îndemânare; capacitate, pricepere. 2. Faptă de merit, acţiune demnă de răsplată. ♦ Vitejie. 3. Cinste. ♦ (înv. şi arh.) Demnitate. – Vrednic + suf. -ie.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Vrednicie ≠ nevrednicie
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

VREDNICÍE s. 1. v. hărnicie. 2. v. capacitate.
Trimis de siveco, 17.03.2009. Sursa: Sinonime

VREDNICÍE s. v. demnitate, merit, poziţie, rang, treaptă, valoare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

vrednicíe s. f., art. vrednicía, g.-d. art. vrednicíei; pl. vrednicíi, art. vrednicíile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VREDNICÍ//E vredniciei f. 1) Caracter vrednic; pricepere şi îndemânare la lucru. 2) Stare de om vrednic. 3) înv. Treaptă într-o ierahie; rang. [G.-D. vredniciei] /vrednic + suf. vrednicieie
Trimis de siveco, 17.03.2009. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • hărnicie — HĂRNICÍE s.f. Zel în muncă, spor la lucru; sârguinţă, vrednicie; destoinicie. – Harnic + suf. ie. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Hărnicie ≠ lenevie, trândăvie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  HĂRNICÍE s. râvnă, silinţă …   Dicționar Român

  • demnitate — DEMNITÁTE, (2) demnităţi, s.f. 1. Calitatea de a fi demn, atitudine demnă (2); autoritate morală, prestigiu. ♦ Gravitate, măreţie. 2. (Mai ales la pl.) Funcţie sau însărcinare înaltă în stat; rang. – Din lat. dignitas, atis (după demn). Trimis de …   Dicționar Român

  • învrednici — ÎNVREDNICÍ, învrednicesc, vb. IV. refl. 1. A se dovedi vrednic să înfăptuiască ceva, să ajungă la ceva; a fi capabil, a reuşi. 2. A avea norocul, cinstea să..., a avea parte de... ♦ tranz. (Rar) A acorda favoarea, norocul de a... 3. A găsi de… …   Dicționar Român

  • activitate — ACTIVITÁTE, activităţi, s.f. Ansamblu de acte fizice, intelectuale şi morale făcute în scopul obţinerii unui anumit rezultat; folosire sistematică a forţelor proprii într un anumit domeniu, participare activă şi conştientă la ceva; muncă,… …   Dicționar Român

  • capacitate — CAPACITÁTE, capacităţi, s.f. 1. Volum al unui recipient. 2. Însuşirea de a fi încăpător; mărime care reprezintă cantitatea maximă de materii sau de energie pe care o poate acumula un corp, un sistem etc. ♢ Măsuri de capacitate = măsuri cu care se …   Dicționar Român

  • diligenţă — DILIGÉNŢĂ1, diligenţe, s.f. Trăsură mare, acoperită, cu care se făcea în trecut transportul regulat de poştă şi de călători pe distanţe mai lungi; poştalion. – Din fr. diligence. Trimis de LauraGellner, 13.07.2004. Sursa: DEX 98  DILIGÉNŢĂ2,… …   Dicționar Român

  • nevrednicie — NEVREDNICÍE s.f. Faptul de a fi nevrednic de ceva, de a nu merita ceva. – Nevrednic + suf. ie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Nevrednicie ≠ vrednicie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  nevrednicíe s. f. (sil. vred …   Dicționar Român

  • practică — PRÁCTICĂ, practici, s.f. 1. Practicare, p. ext. deprindere, obicei, rutină. 2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condiţiilor necesare existenţei societăţii, în primul rând spre producerea şi crearea bunurilor materiale şi a valorilor …   Dicționar Român

  • silinţă — SILÍNŢĂ, silinţe, s.f. Stăruinţă îndelungată, osteneală pentru a executa bine ceva, pentru a atinge un scop; efort susţinut în muncă sau la învăţătură; sârguinţă, străduinţă, strădanie, râvnă, zel. ♢ loc. vb. A şi da silinţa (sau toată silinţa… …   Dicționar Român

  • sârg — s.n. (pop.; în loc. adv.) Cu (sau, reg., de, în) sârg = repede, iute; îndată, imediat. – Din magh. sürgös grăbit . Trimis de LauraGellner, 20.06.2004. Sursa: DEX 98  SÂRG s. bunăvoinţă, râvnă, silinţă, zel, (înv.) proeresis. (Arăta destul sârg,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”