- teogonie
- TEOGONÍE, teogonii, s.f. Totalitatea miturilor privind originea zeilor şi genealogia lor; totalitatea zeilor care, având aceeaşi origine, alcătuiesc mitologia unor popoare vechi. [pr.: te-o-] – Din fr. théogonie.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98teogoníe s. f. (sil. te-o-), art. teogonía, g.-d. art. teogoníei; pl. teogoníiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTEOGONÍ//E teogoniei f. 1) Totalitate a miturilor despre originea şi genealogia zeilor. 2) Totalitate a divinităţilor religiei politeiste. [G.-D. teogoniei] /<fr. théogonieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTEOGONÍE s.f. Totalitatea miturilor care au ca temă originea zeilor; genealogia zeilor. ♦ Totalitatea divinităţilor unei religii politeiste. [gen. -iei. / < fr. théogonie, cf. gr. theos – zeu, gonos – generaţie].Trimis de LauraGellner, 04.06.2007. Sursa: DNTEOGONÍE s. f. 1. (în religiile politeiste) reprezentare mitologică despre originea şi genealogia zeilor. 2. totalitatea divinităţilor unui popor. (< fr. théogonie)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.