- berc
- BERC1, bercuri, s.n. (reg.) Dumbravă, pădurice. – Din magh. berek.Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX '98BERC2, BEÁRCĂ, berci, -ce, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli; la f.) Fără vârf, fără ţugui, teşit. – et. nec.Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX '98BERC s. v. dumbravă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeberc adj. m., pl. berci; f. sg. beárcă, pl. bérceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficberc s. n., pl. bércuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBERC beárcă (berci, bérce) 1) (despre animale) Care are coadă scurtă sau tăiată; cu coada scurtă sau fără coadă. 2) (despre căciuli) Care nu are vârf; fără ţugui; turtit; teşit. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXberc (-eárcă), adj. – Cu coada scurtă sau fără coadă. Probabil din v. germ. brecha (› germ. Bruch "fragment", fr. brèche, de unde sp. brecha), prin intermediul unui cuvînt sl. pe care nu îl cunoaştem; cf. sb., bg. birka "oaie cu lînă creaţă", ceh. birka "oaie obişnuită", pol. bierka "oaie fără coadă" (Cihac, II, 481), care ar putea foarte bine proveni din rom. (DAR). După Bogrea, Dacor., I, 257, din lat. *brevicus (‹ brevis). – Der. bercă, s.f. (oaie cu lînă creaţă şi scurtă); bîrcă, s.f. (oaie cu lînă creaţă); bîrcaci, s.m. (cioban).Trimis de blaurb, 06.09.2006. Sursa: DERberc (-curi), s.n. – Hăţis, desiş, pădurice. var. bărc. Mag. bérek (Cihac, II, 481; Treml, BL, II, 41; Gáldi, Dict., 106), de unde şi sb., cr. berak.Trimis de blaurb, 22.08.2006. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.