simţi

simţi
SIMŢÍ, simt, vb. IV. 1. tranz. A avea, prin intermediul organelor de simţ, senzaţia sau percepţia unui lucru, a unui fapt, a unei calităţi, a percepe efectul unei excitaţii; a prezenta sensibilitate. ♦ refl. A-şi da seama de propria stare fizică. 2. tranz. A băga de seamă, a prinde de veste, a observa prezenţa unei fiinţe sau o acţiune a acesteia, mai mult pe baza unui reflex la o excitaţie a simţurilor decât cu ajutorul judecăţii. ♦ (Despre animale) A adulmeca. 3. tranz. A-şi da seama, a fi conştient, a înţelege, a bănui o acţiune, o situaţie etc., bazându-se atât pe informaţii şi elemente logice, cât şi pe intuiţie, instinct sau legături afective cu altă persoană. ♦ refl. A fi conştient de o însuşire, de o dispoziţie sau de o stare proprie. ♢ expr. A se simţi în stare (de ceva sau să facă ceva) = a se şti, a se socoti, a se crede capabil (de ceva sau să facă ceva). 4. refl. A avea, a da dovadă de bun-simţ; a fi un om simţit (2). 5. tranz. A fi cuprins de o stare afectivă, a încerca un sentiment, o emoţie etc.; a fi mişcat, impresionat, tulburat de ceva. ♢ expr. A simţi lipsa (cuiva sau a ceva) = a suferi din cauză că cineva sau ceva lipseşte. A simţi nevoia să... = a dori să... ♦ A avea impresia că ..., a încerca sentimentul că ... ♢ expr. (refl.) A se simţi la (sau în) largul lui sau (ca) acasă (la el) = a încerca un sentiment plăcut, a avea impresia că se află într-un mediu familiar, înconjurat de lucruri sau de oameni cunoscuţi; a fi familiarizat cu ceva; a nu fi stânjenit sau jenat de nimic; a se simţi bine. ♦ refl. (înv.) A se resimţi de pe urma efectelor produse de un factor extern, de o situaţie etc. [prez. ind. şi: (reg.) simţesc, simţ] – lat. sentire.
Trimis de gudovan, 04.11.2008. Sursa: DEX '98

SIMŢÍ vb. 1. a percepe. (A simţi un miros plăcut.) 2. a adulmeca. (L-au simţi câinii.) 3. a avea. (A simţi ameţeli.) 4. a încerca, a trăi. (A simţi un sentiment de jenă.) 5. a anticipa, a intui, a presimţi, (fig.) a mirosi. (A simţi ceea ce avea să se întâmple.) 6. a se repercuta, a se resimţi. (Unele efecte se simţi până la el.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

bun-símţ s. n., art. búnul-símţ, g.-d. art. búnului-símţ
Trimis de siveco, 07.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

simţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. simt, imperf. 3 sg. simţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. símtă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SIMŢÍ simt tranz. 1) (excitanţi interni sau externi) A percepe cu ajutorul simţurilor. simţi foame. simţi durere.simţi lipsa cuiva (sau a ceva) a suferi din cauza lipsei cuiva (sau a ceva). simţi nevoia a avea necesitatea. 2) A sesiza logic sau intuitiv simţi primejdia. /<lat. sentire
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE SIMŢÍ mă simt intranz. 1) A fi conştient de starea sa fizică (pe baza propriilor simţuri). simţi vinovat. simţi stăpân. 2) A suporta o apăsare morală. /<lat. sentire
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

simţí (-mţ, -ít), vb.1. A avea senzaţia de, a percepe. – 2. A experimenta, a nota. – 3. A-şi da seama. a înţelege, a prinde de veste. – 4. A mirosi. – 5. (refl.) A-şi da seama de propria stare fizică. – 6. (refl.) A se găsi, a fi în stare. – 7. (refl.) A fi stăpîn pe sine, a fi la înălţimea situaţiei. – Mr. simtu, simţire, megl. sint, sinţǫri. lat. sentῑre (Puşcariu 1590; REW 7824), cf. vegl. seneter, it. sentire, prov., fr., cat., sp., port. sentir. Uz general (ALR, I, 104). pers. I are şi var. simţ, prin analogie cu a-II-a. – Der. simţ, s.n. (instinct senzaţie), deverbal format artificial după lat. sensus; simţiciune, s.f. (înv., sensisibilitate, sentiment); simţămînt (var. simţimînt), s.n. (sentiment), creat artificial după fr. sentiment; simţire, s.f. (trăire afectivă; sentiment; sensibilitate); simţitor, adj. (sensibil); nesimţire, s.f. (insensibilitate, bestialitate); nesimţit, adj. (grosolan, fără bun simţ); nesimţitor, adj. (insensibil); consimţi, vb., din fr. consentir; consimţămînt, s.n. (aprobare, consentiment); presimţi, vb., după fr. pressentir; presentiment, s.n., după fr. pressentiment; resimţi, vb., după fr. ressentir. Der. din fr. sens, s.n.; senzaţi(un)e, s.f.; senzaţional, adj.; sensibil, adj.; insensibil, adj.; sensibilitate, s.f.; sensibiliza, vb.; sensitiv, adj.; sensitivă, s.f.; sensual, adj.; sensualism, s.n.; sensualist, adj.; sensualitate, s.f.; sentiment, s.n.; sentimental, adj.; sentimentalism, s.n.; sentimentalitate, s.f.
Trimis de blaurb, 17.12.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • ABI-SIMTI —    Wife and queen of Shulgi (reigned 2094–2047 B.C.), the king of Ur during the Third Dynasty of Ur. She bore an Akkadian name and was likely to have been from an Amoritebackground. She continued to exert influence during the reigns of her… …   Historical Dictionary of Mesopotamia

  • šimtinis — šimtìnis, ė adj. (2) Rtr, Š, DŽ, šim̃tinis (1); S.Dauk, M, L, Rtr 1. sudarantis vieną šimtąją: Tos pajamos nesudaro nei šimtinės išlaidų dalies rš. Kad būtų už mus nors šimtinę (mažą, menką) dalelę to padaręs Gmž. 2. KŽ einantis po… …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • šimtinė — šimtìnė sf. (2) Rtr, Š, DŽ, KŽ, šim̃tinė (1) NdŽ; M, L 1. Vvs šimto piniginių vienetų banknotas: Šinkorius parodo parsiųstą šimtinę V.Kudir. Petronė įspaudė jam šimtinę į dešinę J.Marc. Tu, Jonai, pundyk: tiesk an stalo šimtinaitę – gerai arklį… …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • šimtinis — šimti̇̀nis, šimti̇̀nė bdv. Tráukia šimti̇̀nis būrỹs …   Bendrinės lietuvių kalbos žodyno antraštynas

  • šimtinė — šimti̇̀nis, šimti̇̀nė bdv. Tráukia šimti̇̀nis būrỹs …   Bendrinės lietuvių kalbos žodyno antraštynas

  • šimtinė — šimti̇̀nė dkt. Ji̇̀s pasiskõlino šimti̇̀nę …   Bendrinės lietuvių kalbos žodyno antraštynas

  • šimtinės — šimtìnės sf. pl. (2) šimto dienų per metus darbo prievolė dvare: Buvau dvare šimtinėse, sau dirbti neturėjau nė valandelės laiko Šts …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • resimţi — RESIMŢÍ, resimt, vb. IV. 1. tranz. A simţi. 2. refl. A simţi urmările, consecinţele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simţit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simţi). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RESIMŢÍ …   Dicționar Român

  • presimţi — PRESIMŢÍ, presímt, vb. IV. tranz. A simţi dinainte, vag şi instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre1 + simţi (după fr. pressentir). Trimis de oprocopiuc, 12.04.2004. Sursa: DEX 98  PRESIMŢÍ vb. a anticipa, a intui, a simţi, (fig.) a… …   Dicționar Român

  • inimă — ÍNIMĂ, inimi, s.f. I. 1. Organ intern musculos central al aparatului circulator, situat în partea stângă a toracelui, care are rolul de a asigura, prin contracţiile sale ritmice, circulaţia sângelui în organism, la om şi la animalele superioare;… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”