sfeşnicel

SFEŞNICÉL, sfeşnicele, s.n. Diminutiv al lui sfeşnic. – Sfeşnic + suf. -el.

Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



sfeşnicél s. n., pl. sfeşnicéle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



sfeşnicél, sfeşnicéle, s.n. (reg.) 1. şfeşnic mic, şfeşnicuţ. 2. plantă cu tulpina foarte scurtă şi cu o singură floare albastră-azurie; cupă.

Trimis de blaurb, 11.12.2006. Sursa: DAR