- sete
- SÉTE s.f. Senzaţie fiziologică pe care o au oamenii, animalele sau păsările când simt nevoia să bea apă din pricina deshidratării (deshidrata) ţesuturilor organismului. ♦ fig. Poftă, dorinţă arzătoare; dor. ♦ loc. adv. Cu sete = cu pasiune, cu nesaţ; p. ext. cu putere, cu violenţă, tare. – lat. sitis.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SÉTE s. (fiziol.) însetare, (înv. şi reg.) însetoşare. (Senzaţia de sete.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSÉTE s. v. secetă, uscăciune.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeséte s. f., g.-d. art. séteiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSÉTE f. 1) Senzaţie fiziologică provocată periodic de necesitatea de a bea apă. ♢ A muri (sau a se usca) de sete a fi foarte însetat. 2) fig. Dorinţă aprinsă. sete de libertate. ♢ Cu sete a) cu nesaţ; cu pasiune; b) foarte tare; cu putere. [G.-D. setei] /<lat. silisTrimis de siveco, 22.06.2007. Sursa: NODEXséte s.f. – 1. Dorinţa de a bea. – 2. Pasiune, ardoare. – Mr., megl. seate, megl. sęti, istr. sęte. lat. sῑtis (Puşcariu 1587; REW 7961), cf. vegl. sait, it. sete, prov., cat. set, fr. soif, sp. sed, port. sede. – Der. seteciune, s.f. (înv., sete); setos, adj. (care are sete; pasionat); setilă, s.f. (poreclă pentru cel care bea mult); înseta, vb. (a avea sete; a face sete; a fi lipsit de apă; a lăsa fără apă; a dori); înşetoşa, vb. (a face sete; a avea sete; a lăsa fără apă).Trimis de blaurb, 07.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.