- serba
- SERBÁ, serbez, vb. I. tranz. A sărbători (un fapt important, un eveniment memorabil etc.); fig. a omagia, a cinsti, a lăuda. ♦ A ţine sărbătoare; a nu lucra, a prăznui. – lat. servare.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SERBÁ vb. 1. a aniversa, a celebra, a prăznui, a sărbători, a ţine, (înv. şi reg.) a prăznici. (serba 25 de ani de la căsatorie.) 2. a comemora, a sărbători. (serba un mare eveniment.)Trimis de siveco, 20.12.2006. Sursa: Sinonimeserbá vb., ind. prez. 1 sg. serbéz, 3 sg. şi pl. serbeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SERB//Á serbaéz 1. tranz. (evenimente importante, zile memorabile) A marca printr-o solemnitate; a sărbători; a celebra. 2. intranz. A ţine sărbătoare; a prăznui. /<lat. servareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXserbá (-béz, -át), A celebra, a comemora, a sărbători. – var. sărba. lat. servāre (Puşcariu 1582; REW 7872), cf. it. serbare, prov., cat., v. sp. servar. – Der. serbare, s.f. (festivitate, petrecere); sărbătoare (mr. sărbătoare, megl. sîrbătoare), s.f. (zi festivă, petrecere), din participiul serbat cu suf. -oare ca scăldătoare, cîntători etc. (după Pascu, I, 151 şi Densusianu, GS, II, 310, din lat. *servatoria); sărbători, vb. (a celebra); sărbătoresc, adj. (festiv).Trimis de blaurb, 06.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.