- semincer
- SEMINCÉR, seminceri, s.m. 1. Arbore dintr-o pădure lăsat la tăierea pădurii pentru sămânţă în vederea regenerării naturale a suprafeţei din jur; plante lăsate neculese o dată cu restul recoltei pentru a servi ca plante de sămânţă. 2. Lot dintr-o cultură agricolă destinat producerii seminţelor pentru asigurarea materialului necesar însămânţărilor. 3. Ştiulete de porumb nedezghiocat păstrat pentru sămânţă. – Sămânţă + suf. -ar.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98semincér s. m., pl. semincériTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSEMINCÉR1 seminceri m. 1) Arbore lăsat de sămânţă la tăierea unei păduri în vederea regenerării naturale. 2) Plantă agricolă lăsată neculeasă (după recoltare), destinată producerii de seminţe. 3) Loc pe care se cultivă plante de sămânţă. 4) Ştiulete de porumb păstrat nedezghiocat pentru sămânţă. /seminţe + suf. semincerarTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSEMINCÉR2 seminceră (seminceri, semincere) Care ţine de plantele lăsate pentru sămânţă; propriu plantelor lăsate pentru sămânţă. /seminţe + suf. semincerarTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.