- semiconductor
- SEMICONDUCTÓR, -OÁRE, semiconductori, -oare, s.n., adj. 1. s.n. Material a cărui conductibilitate electrică este mai slabă decât cea a conductoarelor (metalelor) şi mai bună decât cea a izolatoarelor. ♦ p. ext. Component electronic activ. 2. adj. (Despre materiale) Care are o rezistenţă electrică relativ mare în raport cu aceea a metalelor, dar mai mică în raport cu aceea a materialelor izolante; cu însuşiri de semiconductor (1); (despre dispozitive) bazat pe utilizarea semiconductoarelor. – Din fr. semi-conducteur.Trimis de LauraGellner, 21.07.2004. Sursa: DEX '98semiconductór adj. m., s. m., pl. semiconductóri; f. sg. şi pl. semiconductoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSEMICONDUCT//ÓR1 semiconductoroáre n. Material cu o conductibilitate electrică intermediară între cea a conductoarelor (metalelor) şi cea a izolatorilor (dielectricilor). /<fr. semi-cunducteurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSEMICONDUCT//ÓR2 semiconductoroáre (semiconductoróri, semiconductoroáre) 1) (despre materiale) Care are conductibilitate electrică intermediară. 2) (despre dispozitive) Care funcţionează pe baza materialelor cu conductibilitate electrică intermediară. /<fr. semi-cunducteurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSEMICONDUCTÓR s.n. Material solid care are o rezistenţă electrică relativ mare în raport cu aceea a metalelor şi mai mică în raport cu aceea a substanţelor izolante. [pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. semi-conducteur].Trimis de LauraGellner, 12.04.2007. Sursa: DNSEMICONDUCTÓR, -OÁRE adj., s. m. (material) cu conductibilitate selectivă între cea a metalelor şi cea a izolatorilor. (< fr. semiconducteur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.