secretar

secretar
SECRETÁR, -Ă, secretari, -e, subst. I. s.m. şi f. 1. Persoană care conduce secretariatul (1) într-o întreprindere sau într-o instituţie, lucrând pe lângă conducerea instituţiei sau întreprinderii respective. ♢ Secretar de redacţie = persoană însărcinată cu centralizarea şi coordonarea materialului care se publică într-un ziar sau într-o revistă şi răspunde de felul cum se prezintă publicaţia. ♦ Persoană care rezolvă lucrările curente şi corespondenţa privată a cuiva (în calitate de angajat particular al acestuia). 2. (În structura organizatorică a unor partide şi organizaţii) Denumire a unor funcţii eligibile de conducere. ♢ Secretar general = persoană aleasă în cadrul congresului sau conferinţei unui partid politic pentru coordonarea activităţii acestuia. 3. Funcţionar sau demnitar care pregăteşte lucrările şi duce la îndeplinire hotărârile organului suprem al puterii sau al administraţiei de stat, al conducerii altui organ central etc. ♢ Secretar de stat = (în unele ţări) ministru al Afacerilor Externe. II. s.n. Mobilă prevăzută cu sertare (în care se ţin documente, acte etc.) şi cu placă rabatabilă care serveşte la scris. [Scris, şi: (II) secrétaire. = var.: (II) secretér s.n.]. – Din fr. secrétaire.
Trimis de dante, 19.07.2004. Sursa: DEX '98

prim-secretár s. m. (sil. -cre-), art. prímul-secretár; pl. primi-secretári, art. prímii-secretári
Trimis de siveco, 30.03.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

secretár (persoană) s. m. (sil. -cre-), pl. secretári
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

secretár (mobilă) s. n. (sil. -cre-), pl. secretáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SECRETÁR secretară ( secretari, secretare) m. şi f. 1) Slujbaş însărcinat cu lucrări de secretariat. secretar particular. 2) Persoană care scrie procesul- verbal al unei adunări. 3) Funcţionar care pregăteşte lucrările şi duce la îndeplinire hotărârile organului suprem al puterii de stat, ale unui minister ori ale conducerii altui organ administrativ sau politic. /<fr. secrétaire, lat. secretarius
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SECRETÁR s.n. (Liv.) Mobilă în care se ţin scrisori, hârtii etc. [var. secreter s.n., scris şi secretaire. / cf. fr. secrétaire].
Trimis de LauraGellner, 31.08.2005. Sursa: DN

SECRETÁR, -Ă s.m. şi f. 1. Persoană care rezolvă lucrările curente într-o întreprindere, într-o instituţie administrativă sau ştiinţifică. ♦ Persoană care redactează procesul-verbal asupra lucrărilor şi discuţiilor desfăşurate în cadrul unei şedinţe. ♢ Secretar de redacţie = colaborator din redacţia unei publicaţii care centralizează şi coordonează materialul pregătit pentru tipar. ♦ Cel care ţine lucrările cuiva, care scrie (după dictare) corespondenţa cuiva. 2. Persoană care face parte din conducerea unei organizaţii politice sau de masă şi care conduce munca operativ, pe baza hotărârilor luate de organele colective respective. [< fr. secrétaire].
Trimis de LauraGellner, 31.08.2005. Sursa: DN

SECRETÁR1, -Ă I. s. m. f. 1. persoană care rezolvă lucrările curente de birou într-o întreprindere, într-o instituţie administrativă sau ştiinţifică. ♢ cel care redactează procesul-verbal asupra lucrărilor şi discuţiilor în cadrul unei şedinţe. o secretar de redacţie = colaborator din redacţia unei publicaţii sau edituri care centralizează şi coordonează materialul pregătit pentru tipar. ♢ cel care ţine lucrările cuiva, care scrie (după dictare) corespondenţa cuiva. 2. persoană care face parte din conducerea unei organizaţii politice sau de masă şi care conduce munca operativ, pe baza hotărârilor luate de organele colective respective. o secretar general = înalt funcţionar însărcinat cu organizarea şi conducerea unor adunări, organisme, societăţi etc. 3. secretar de stat = înalt funcţionar care conduce un departament ministerial; (în unele ţări) ministru al afacerilor externe; cardinal însărcinat cu relaţiile externe ale Vaticanului. II. s. n. mobilă în care se ţin scrisori, hârtii etc. (< lat. secretarius, fr. secrétaire)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

SECRETÁR2 s. m. serpentar. (< fr. secrétaire)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • secretar — Se conjuga como: amar Infinitivo: Gerundio: Participio: secretar secretando secretado     Indicativo   presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. secreto secretas secreta secretamos… …   Wordreference Spanish Conjugations Dictionary

  • Secretär [1] — Secretär (v. lat. Secretarius), 1) Einer, welcher die geheimsten Angelegenheiten eines Andern besorgt; 2) ein Beamter, welcher bei höheren Behörden die Ausfertigungen besorgt u. contrasignirt, auch Titel für verschiedene Beamte, bes. wenn sie… …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Secretär [2] — Secretär (Serpentarius Cuv., Stelzengeier, Gypogeranus Illig.), Gattung der adler u. falkenartigen Raubvögel, mit langen Beinen wie Sumpfvögel, befiederten Schienen, krummem, tiefgespaltenem, hakigem Schnabel, um die Augen herum nackt u. gelb.… …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Secretär [3] — Secretär, Schreibtisch, dessen ebene, senkrecht in die Höhe stehende Klappe zum Aufschlagen u. entweder selbst zum Schreiben eingerichtet, od. für diesen Zweck eine herausziehbare Platte mit allerhand Schreibutensilien hat. Er enthält meist mehre …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Secretär — Secretär, afrik. Kranichgeier (Gypogeranos africanus), ein Raubvogel des südl. Afrika, über 3 lang, läuft mit außerordentlicher Schnelligkeit und gebraucht seine Flügel nur in der Noth. Seine Nahrung sind hauptsächlich Schlangen, die er alle,… …   Herders Conversations-Lexikon

  • secretar — v. tr. Lançar para fora (líquido ou secreção). = EXCRETAR, EXPELIR, SEGREGAR   ‣ Etimologia: latim secretus, a, um, separado, afastado, isolado, à parte, confidencial + ar …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • secretar — verbo transitivo 1. Segregar (una glándula) [una sustancia]: Si las glándulas secretan hormonas en exceso se producen trastornos orgánicos …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • secretar — (Del lat. secrētum, supino de secernĕre, segregar). tr. Biol. Dicho de una glándula: Despedir materias elaboradas por ella y que el organismo utiliza en el ejercicio de alguna función …   Diccionario de la lengua española

  • Secretär — und Rath sind Buch und Titelblatt …   Deutsches Sprichwörter-Lexikon

  • secretar — ► verbo transitivo FISIOLOGÍA Producir y expeler las glándulas, membranas y células una sustancia. * * * secretar (del lat. «secrētum», supino de «secernĕre», segregar) tr. Fisiol. Producir las glándulas la ↘secreción correspondiente. * * *… …   Enciclopedia Universal

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”