- secesiune
- SECESIÚNE, secesiuni, s.f. Acţiunea unui grup de a se separa, de a se despărţi de o colectivitate, de un teritoriu, de un stat din care a făcut parte, în vederea reunirii cu alt stat sau a întemeierii unui stat nou. ♦ Războiul de secesiune = război civil (pentru desfiinţarea sclaviei negrilor) dintre statele sudice şi cele nordice ale Statelor Unite ale Americii (1861-1865), terminat cu înfrângerea statelor din sud şi cu abolirea sclaviei. [pr.: -si-u-] – Din fr. sécession, lat. secessio, -onis.Trimis de dante, 19.07.2004. Sursa: DEX '98secesiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. secesiúnii; pl. secesiúniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSECESIÚN//E secesiunei f. Separare de un stat cu scopul de a se uni cu altul sau de a forma un stat aparte. [Sil. -si-u-] /<fr. sécession, lat. secessio, secesiuneonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSECESIÚNE s.f. (Rar) Separare, despărţire, retragere; (spec.) act prin care un stat care face parte dintr-o confederaţie se separă de aceasta. [cf. fr. sécession, lat. secessio < secedere – a se retrage].Trimis de LauraGellner, 09.04.2007. Sursa: DNSECESIÚNE s. f. acţiune a unui grup de a se separa de o colectivitate, de un teritoriu, de un stat. o războiul de secesiune = război civil dintre statele sudice şi cele nordice ale SUA (1861-1865), terminat cu înfrângerea celor dintâi şi cu abolirea sclavajului. (< fr. sécession, lat. secessio)Trimis de raduborza, 16.01.2009. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.
