- schia
- SCHIÁ, schiez, vb. I. intranz. A aluneca pe zăpadă cu schiurile; a face schi (2). [pr.: schi-a] – Din fr. skier.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98schiá vb., ind. prez. 1 sg. schiéz, 3 sg. şi pl. schiáză (sil. schi-a-), 1 pl. schiém; conj. prez. 3 sg. şi pl. schiéze (sil. schi-e-); ger. schiíndTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SCHI//Á schiaéz intranz. A se da cu schiurile. [Sil. schi-a] /<fr. skierTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSCHIA- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia "umbră", "umbros", "umbrit". [pron. schi-a-, var. scia-. / < fr. skia, cf. gr. skia].Trimis de LauraGellner, 01.12.2006. Sursa: DNSCHIÁ1 vb. intr. a luneca pe zăpadă cu schiurile, a face schi (2). (< fr. skier)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNSCHIA2-/SCIA-/SCIADO-/SCIO- elem. "umbră, umbros", "umbrelă". (< fr. skia-, sciado-, scio-, cf. gr. skia, -ados)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.