scarandivi

scarandiví, scarandivésc, vb. IV refl. (înv.) a-i fi greaţă, scârbă (de ceva sau de cineva); a se îngreţoşa, a se scârbi.

Trimis de blaurb, 24.11.2006. Sursa: DAR



scarandiví (-vésc, -ít), vb. refl. – A se plictisi, a se dezgusta, a i se urî. – var. scărăndivi. sl. skarędovati sę "a urî" (Tiktin). sec. XVII, înv. – Der. scarandiv (var. înv. scărăndiv, scarandiu, scărăndăv(ici)os), adj. (delicat, dificil, mofturos); scărăndăvitură, s.f. (înv., dezgust).

Trimis de blaurb, 17.11.2008. Sursa: DER