răcădui

răcădui
RĂCĂDUÍ, răcăduiesc, vb. IV. refl. (reg.) A se răsti la cineva, a lua o atitudine ameninţătoare. – Din magh. reked "a răguşi".
Trimis de LauraGellner, 03.07.2004. Sursa: DEX '98

răcăduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răcăduiésc, imperf. 3 sg. răcăduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răcăduiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • răcăduire — RĂCĂDUÍRE, răcăduiri, s.f. (reg.) Acţiunea de a se răcădui şi rezultatul ei. – v. răcădui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  răcăduíre s. f., g. d. art. răcăduírii; pl. răcăduíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dic …   Dicționar Român

  • răcan — RĂCÁN, răcani, s.m. (depr.) Recrut (în armată). – Probabil contaminare între rec[r]ut şi râtan. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98  RĂCÁN s. v. recrut. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  răcán s. m., pl. răcáni …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”