- rustic
- RÚSTIC, -Ă, rustici, -ce, adj. De la ţară, ca la ţară, imitând anumite aspecte ale vieţii de ţară; câmpenesc. ♦ Cu suprafaţă brută, nefinisată. ♦ fig. Necioplit, grosolan, neşlefuit. – Din fr. rustique, lat. rusticus.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98RÚSTIC adj. 1. patriarhal, ţărănesc, (livr.) campestru. (Viaţă rustic.) 2. rural, ţărănesc. (Obiceiuri rustic.) 3. v. câmpenesc.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerústic adj. m., pl. rústici; f. sg. rústică, pl. rústiceTrimis de siveco, 25.05.2005. Sursa: Dicţionar ortograficRÚSTI//C rusticcă (rusticci, rusticce) 1) Care tine de viaţa de la ţară; propriu vieţii de la ţară; câmpenesc; bucolic; rural. Datini rusticce. 2) iron. Care vădeşte lipsă de educaţie şi delicateţe; lipsit de maniere alese; necioplit; grosolan. 3) fig. (despre mobilă, case etc.) Care este cu suprafaţa brută; nefinisat. /<lat. rusticus, fr. rustiqueTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRÚSTIC, -Ă, rústici, -ce, adj. rustic ♦ (Despre elemente de arhitectură şi ornamente) Cu suprafaţa brută, rustic ♦ (Adverbial) Dar ocnaşul, traducând rustic, în limba lui, întâmplarea asta, care-l supăra, a liniştit-o domol.Trimis de tavi, 10.10.2006. Sursa: DLRLCRÚSTIC, -Ă adj. (Liv.) De ţară, ca la ţară; câmpenesc; rustican. ♦ Simplu, necioplit, brut, grosolan. // s.f. Zidărie executată din blocuri masive de piatră a căror faţă exterioară este cioplită brut. [cf. fr. rustique, lat. rusticus].Trimis de LauraGellner, 26.08.2005. Sursa: DNRÚSTIC, -Ă I. adj. 1. de (la), ca la ţară; câmpenesc; rustican. 2. (fig.) simplu, necioplit, brut, grosolan. II. s. f. zidărie executată din blocuri masive de piatră, cu faţa exterioară cioplită brut. (< fr. rustique, fr. rusticus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.