- romanic
- ROMÁNIC, -Ă, romanici, -ce, adj. Care se trage din romani2 (1), care are legătură cu Roma antică sau cu poporul roman2. ♢ Limba romanică = fiecare dintre limbile care au la bază limba latină. ♦ Care se ocupă de limbile derivate din latină. Studii romanice. – Din it. romanico, germ. romanisch.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ROMÁNIC adj. neolatin. (Limbă romanic.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimerománic adj. m., pl. románici; f. sg. románică, pl. romániceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficROMÁNI//C romaniccă (romanicci, romanicce) 1) (despre persoane) Care se trage din romani; descen-dent din romani. 2) (despre limbi) Care are la bază limba latină; care provine din limba latină. 3) Care studiază limbile, literaturile şi culturile neolatine. Studii romanicce. /<it. romanico, germ. romanischTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXROMÁNIC, -Ă adj. Descendent din romani. ♢ Artă romanică = artă dezvoltată, mai ales în arhitectură, în ţările europene supuse influenţei catolice, în sec. X-XIII, care preia unele trăsături ale artei bizantine şi în special elemente din arta carolingiană (edificii caracterizate prin severitate, masivitate şi robusteţe, savante jocuri de volume prismatice şi cilindrice ale navelor, absidelor şi turnurilor etc.); limbă romanică = limbă care îşi are originea în limba latină; neolatin. ♦ Care se ocupă cu limbile neolatine. [cf. lat. romanice (loqui) – a vorbi într-o limbă neolatină, germ. romanisch].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNROMÁNIC, -Ă adj. descendent din romani. o limbi če = grup de limbi care au la bază limba latină; neolatin. ♢ care se ocupă cu limbile romanice. o artă romanică = artă dezvoltată, în arhitectură, în ţările europene, supuse influenţei catolice, în sec. X-XIII, care preia unele trăsături ale artei bizantine şi în special elemente din arta carolingiană (severitate, masivitate şi robusteţe, volume prismatice şi cilindrice ale navelor, absidelor şi turnurilor etc.). (< it. romanico, germ. romanisch)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.