balanită

balanită
balanítă s. f., pl. balaníte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BALANÍTĂ s.f. (med.) Inflamaţie a mucoasei glandului şi a prepuţului (de origine micotică). [pl. -te. / < fr. balanite, cf. gr. balanos – gland].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

BALANÍTĂ s. f. inflamaţie a mucoasei glandului. (< fr. balanite)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • balanita — s. f. 1.  [Zoologia] Gênero de moluscos acéfalos. 2.  [Botânica] Gênero de rutáceas. 3.  [Minas] Pedra preciosa que se assemelha a um topázio escuro.   ‣ Etimologia: grego bálanos, ou, bolota + ita …   Dicionário da Língua Portuguesa

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”