rinolalie

rinolalíe s. f., art. rinolalía, g.-d. rinolalíi, art. rinolalíei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RINOLALÍE s.f. Tulburare a vocii, datorită modificărilor rezonanţei cavităţilor nazale; rinofonie. [gen. -iei, / < fr. rhinolalie, cf. gr. rhis – nas, lalie – vorbire].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



RINOLALÍE s. f. tulburare a vocii datorită modificărilor rezonanţei cavităţilor nazale. (< fr. rhonolalie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN