restauraţie

RESTAURÁŢIE, restauraţii, s.f. 1. Restaurare; spec. perioadă din istoria unor state, caracterizată prin readucerea pe tron a dinastiilor detronate în urma unor revoluţii, lovituri de stat etc. 2. Stil din arta franceză, caracterizat prin linii uşor curbate, forme rotunjite, ornamente pline de graţie. [pr.: -sta-u-] – Din fr. restauration, lat. restauratio.

Trimis de dante, 02.07.2004. Sursa: DEX '98



RESTAURÁŢIE s. restaurare.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



RESTAURÁŢIE s. v. local, restaurant.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



restauráţie s. f. (sil. -ţi-e; mf. -sta-), art. restauráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. restauráţiei; pl. restauráţii, art. restauráţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RESTAURÁŢI//E restauraţiei f. 1) v. A RESTAURA. 2) Perioadă istorică caracterizată prin readucerea pe tron a unor dinastii detronate. restauraţiea Burbonilor în Franţa. 3) (în sec. XIX) Stil în arta franceză caracterizat prin linii curbate, forme rotunjite, ornamente pline de graţie. [Sil. -sta-u-] /<fr. restauration, lat. restauratio, restauraţieonis

Trimis de siveco, 11.06.2007. Sursa: NODEX



RESTAURAŢIE s.f. (În gastronomie) Cuvânt recent, utilizat tot mai frecvent în literatura de specialitate în locul sintagmei alimentaţie publică, pentru domeniul de activitate cuprinzând producţia culinară (pregătirea preparatelor culinare, de patiserie şi de cofetărie) şi desfacerea acestora, precum şi a băuturilor (servirea pentru consumul pe loc sau livrarea la comandă, în afara localului), activitate desfăsurată în cadrul unor unităţi economice specializate. – Din fr. restauration.

Trimis de gal, 25.06.2005. Sursa: DGE



RESTAURÁŢIE s.f. 1. Restaurare; (spec.) perioadă în istoria unor state, caracterizată prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluţii, lovituri de stat etc. 2. Stil în arta franceză din epoca restauraţiei burbonilor (burbon) (1814-1830), care menţine inspiraţia din arta antichităţii, dar care, sub influenţa romantismului, manifestă interes şi pentru stilurile naţionale ale goticului şi Renaşterii. ♦ Perioadă în istoria literaturii engleze, cuprinsă între 1660 şi 1702, care se manifestă ca o reacţie faţă de literatura fantezistă, sclipitoare a Renaşterii elisabetane, orientându-se spre clasicism. [gen. -iei. / cf. fr. restauration, lat. restauratio].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



!restauráţie (-ta-u, -ţi-e) s. f., art. restauráţia (-ţi-a), g.-d. art. restauráţiei; pl. restauráţii, art. restauráţiile (-ţi-i)

Trimis de Laura-ana, 13.06.2007. Sursa: DOOM 2



RESTAURÁŢIE s. f. 1. restaurare; (spec.) perioadă în istoria unor state, prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluţii, lovituri de stat etc. 2. stil în arta franceză din epoca restauraţiei Burbonilor (181⁴-183⁰), care menţine inspiraţia din arta antichităţii, dar care, sub influenţa romantismului, manifestă interes şi pentru stilurile naţionale ale goticului şi Renaşterii. ♢ perioadă în istoria literaturii engleze, între 166⁰ şi 170², care se manifestă ca o reacţie faţă de literatura fantezistă, sclipitoare, a Renaşterii elisabetane, orientându-se spre clasicism. (< fr. restauration, lat. restauratio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN