baculit

baculít s. m., pl. baculíţi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BACULÍT s.m. Amonit cu cochilia dreaptă. [< fr. baculite, cf. lat. baculus – bastonaş].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN