regurgitaţie

regurgitaţie
REGURGITÁŢIE, regurgitaţii, s.f. Întoarcere în gură a alimentelor din stomac sau esofag, care are loc fără efort de vomă. – Din fr. régurgitation.
Trimis de dante, 05.07.2004. Sursa: DEX '98

regurgitáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. regurgitáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. regurgitáţiei; pl. regurgitáţii, art. regurgitáţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

REGURGITÁŢI//E regurgitaţiei f. Întoarcere a alimentelor din stomac în gură în cazul unui efort de vomă. [G.-D. regurgitaţiei] /<fr. régurgitation
Trimis de siveco, 19.08.2007. Sursa: NODEX

REGURGITÁŢIE s.f. Întoarcere în gură a alimentelor din stomac sau esofag, care are loc fără efort de vomă. [gen. -iei, var. regurgitaţiune s.f. / < fr. regurgitation].
Trimis de LauraGellner, 22.08.2005. Sursa: DN

REGURGITÁŢIE s. f. 1. regurgitare. 2. încărcare cu apă până la revărsare. (< fr. régurgitation)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • mericism — MERICÍSM s.n. 1. Regurgitaţie anormală. 2. (La animale) Rumegare; ruminaţie. [< fr. mérycisme, cf. gr. merykomai – a rumega]. Trimis de LauraGellner, 05.06.2005. Sursa: DN  MERICÍSM s. n. 1. regurgitaţie. 2. (la animale) ruminaţie. (< fr.… …   Dicționar Român

  • regurgita — REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. tranz. A i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitaţie. – Din fr. régurgiter. Trimis de dante, 05.07.2004. Sursa: DEX 98  regurgitá vb., ind. prez. 1 sg. regurgitéz, 3 sg …   Dicționar Român

  • regurgitaţiune — REGURGITAŢIÚNE s.f. v. regurgitaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”