redhibitoriu

redhibitoriu: REDHIBITÓRIU, -IE, redhibitorii, adj. (jur.) Care face să se anuleze o vânzare. – Din lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire.

Trimis de IoanSoleriu, 03.07.2004. Sursa: DEX '98

redhibitóriu adj. m. [-ria pron. -riu], f. redhibitórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. redhibitórii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

REDHIBITÓRIU, -IE adj. v. redibitoriu.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

REDHIBITÓRIU, -IE adj. care face să se anuleze o vânzare. (< lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

redibitorio — re·di·bi·tò·rio agg. TS dir. che può dar luogo alla rescissione di un contratto di compravendita: giudizio redibitorio {{line}} {{/line}} DATA: 1804. ETIMO: dal lat. tardo redhibitōrĭu(m), der. di redhibēre restituire … Dizionario italiano
redibitoriu — REDIBITÓRIU, IE adj. Care face să se anuleze o vânzare. [pron. riu, var. redhibitoriu, ie adj. / < lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire]. Trimis de LauraGellner, 17.08.2005. Sursa: DN … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias