- recăsătorire
- RECĂSĂTORÍRE, recasătoriri, s.f. Faptul de a se recăsători. – v. recăsătoriTrimis de IoanSoleriu, 30.06.2004. Sursa: DEX '98recăsătoríre s. f., g.-d. art. recăsătorírii; pl. recăsătoríriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.