recuzitor

RECUZITÓR, -OÁRE, recuzitori, -oare, s.m. şi f. Persoană însărcinată cu procurarea şi păstrarea recuzitei unui teatru sau a unui studio cinematografic. – Din germ. Requisiteur.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



recuzitór s. m., pl. recuzitóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RECUZIT//ÓR recuzitoroáre (recuzitoróri, recuzitoroáre ) m. şi f. (la un teatru, la un studiou cinematografic etc.) Lucrător responsabil de procurarea şi de păstrarea recuzitei. /<germ. Requisiteur

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



RECUZITÓR, -OÁRE s.m. şi f. Cei care procură şi păstrează recuzita unui teatru sau a unui studio cinematografic. [< recuzită + -or].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



RECUZITÓR, -OÁRE s. m. f. cel care procură şi păstrează recuzita unui teatru, a unui studio cinematografic. (< germ. Requisiteur)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN