- recto
- RÉCTO s.n. invar, (în opoziţie cu verso) Prima pagină a unei foi (scrise, tipărite etc.); pagina din dreapta a unei cărţi, a unui manuscris etc. – Din fr., lat. recto.Trimis de IoanSoleriu, 02.07.2004. Sursa: DEX '98Recto ≠ contrapagină, versoTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeRÉCTO s. v. faţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerécto s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRÉCTO n. invar. (în opoziţie cu verso) Prima faţă a unei foi scrise (dintr-o carte). /<fr. rectoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRECTO- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia "(referitor la) rect". [var. rect-. / < fr. recto-, cf. lat. rectum].Trimis de LauraGellner, 13.08.2005. Sursa: DNRÉCTO s.n. (op. v e r s o) Prima pagină a unei foi (scrise, tipărite). [< fr., lat. recto].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNRECTO1- elem. rect2(o)-. ()Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNRÉCTO2 s. n. prima pagină a unei foi (scrise, tipărite). (< fr., lat. recto)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.