- rect
- RECT, recturi, s.n. Ultima parte a tubului digestiv, care se întinde de la colon până la orificiul anal. – Din fr. rectum, lat. rectum [intestinum].Trimis de IoanSoleriu, 02.07.2004. Sursa: DEX '98rect s. n., pl. récturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRECT recturi n. Porţiune terminală a intesti-nului gros. /<fr. rectum, lat. rectumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRECT1- v. recto-.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNRECT2- v. recti-.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN–RECT3 Element secund de compunere savantă cu semnificaţia "drept". [< fr. recte, cf. lat. rectus].Trimis de LauraGellner, 28.06.2006. Sursa: DNRECT s.n. Partea ultimă a intestinului gros, la capătul căruia se află anusul. [var. rectum s.n. / < fr., lat. rectum].Trimis de LauraGellner, 13.08.2005. Sursa: DNRECT1 s. n. porţiunea terminală a intestinului gros, la capătul căruia se află anusul. (< fr., lat. rectum/intestinum/)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNRECT2(O)-, -RÉCT/RECTI- elem. "drept", "rect". (< fr. rect/o/-, -recte, recti-, cf. lat. rectus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.