realipi

REALIPÍ, realipesc, vb. IV. tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [pr.: re-a-] – Re¹- + alipi.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



realipí vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. realipésc; conj. prez. 3 sg. şi pl. realipeáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic