- radiotelefonie
- RADIOTELEFONÍE s.f. Sistem de comunicaţie telefonică radioelectrică, în ambele sensuri, cu ajutorul a două posturi de radioemisiune şi a două posturi de radiorecepţie. [pr.: -di-o-] – Din fr. radiotéléphonie.Trimis de LauraGellner, 02.07.2004. Sursa: DEX '98radiotelefoníe s. f. (sil. -di-o-) → telefonieTrimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortograficRADIOTELEFÓNIE f. Sistem de comuni-caţie bilaterală prin radiotelefon. [Sil. -di-o-] /<fr. radiotéléphonieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRADIOTELEFONÍE s.f. Comunicaţie radiotelefonică în ambele sensuri între două posturi, echipate fiecare cu aparate de emisiune şi de recepţie. [gen. -iei. / cf. fr. radiotéléphonie].Trimis de LauraGellner, 03.03.2007. Sursa: DNRADIOTELEFONÍE s. f. sistem de comunicaţie radiotelefonică în ambele sensuri între două posturi, echipate fiecare cu aparate de emisiune şi de recepţie. (< fr. radiotéléphonie)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.