radiotehnic

RADIOTÉHNIC, -Ă, radiotehnici, -ce, s.f., adj. 1. s.f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicaţiile oscilaţiilor şi undelor electromagnetice de înaltă frecvenţă pentru transmiterea şi recepţionarea informaţiilor. ♦ Tehnica fabricării aparatelor pentru radiocomunicaţii. 2. adj. Care ţine de radiotehnică, privitor la radiotehnică. [pr.: -di-o-] – Din fr. radiotechnique.

Trimis de LauraGellner, 02.07.2004. Sursa: DEX '98



radiotéhnic adj. m. (sil. -di-o-) tehnic

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RADIOTÉHNI//C radiotehniccă (radiotehnicci, radiotehnicce) Care ţine de radiotehnică; propriu radiotehnicii. [Sil. -di-o-] /<fr. radiotechnique

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



RADIOTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la radiotehnică, de radiotehnică. [< fr. radiotechnique].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



RADIOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la radiotehnică. II. s. f. ramură a tehnicii care studiază aplicaţiile oscilaţiilor şi undelor electromagnetice de înaltă frecvenţă pentru transmiterea şi recepţionarea informaţiilor. ♢ tehnica fabricării aparatajului pentru radiocomunicaţii. (< fr. radiotechnique)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN