radiocinematografie

RADIOCINEMATOGRAFÍE s.f. Metodă de diagnostic radiologic, care constă în înregistrarea pe film cinematografic a imaginii radiografice a unui organ în funcţiune. [pr.: -di-o-] – Din fr. radiocinématographie.

Trimis de LauraGellner, 02.07.2004. Sursa: DEX '98



radiocinematografíe s. f. (sil. -di-o-, -gra-), art. radiocinematografía, g.-d. radiocinematografíi, art. radiocinematografíei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RADIOCINEMATOGRAFÍE s.f. Metodă de diagnostic constând în înregistrarea pe film cinematografic a imaginii radiografice a unui organ în funcţiune. [gen. -iei. / cf. fr. radiocinématographie].

Trimis de LauraGellner, 02.03.2007. Sursa: DN



RADIOCINEMATOGRAFÍE s. f. metodă de diagnostic în înregistrarea pe film cinematografic a imaginii radiografice a unui organ intern în activitate. (< fr. radiocinématographie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN