păgânătate

păgânătate: PĂGÂNĂTÁTE s.f. 1. Păgânism (1). 2. Mulţime de păgâni; păgânime; p. restr. mulţime de turci; turcime. – Păgân + suf. -ătate.

Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98

PĂGÂNĂTÁTE s. păgânime.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

PĂGÂNĂTÁTE s. v. abjecţie, fărădelege, infamie, josnicie, mişelie, mârşăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, păgânism, ticăloşie, turcime.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

păgânătáte s. f., g.-d. art. păgânătăţii; pl. păgânătăţi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PĂGÂNĂTÁTE f. 1) v. PĂGÂNISM. 2) v. PĂGÂNIME. /păgân + suf. păgânătateătate

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

păgânime — PĂGÂNÍME s.f. Totalitatea păgânilor; mulţime de păgâni; păgânătate; p. restr. turcime. – Păgân + suf. ime. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PĂGÂNÍME s. v. păgânătate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime PĂGÂNÍME s. v.… … Dicționar Român
pagânism — PAGÂNÍSM s. (bis.) (înv.) păgânătate, păgânie. (Din vremea pagânismului.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
păgânism — PĂGÂNÍSM s.n. 1. Credinţă religioasă a păgânilor; p. ext. credinţă religioasă a antichităţii greco romane; epocă anterioară apariţiei creştinismului; păgânătate, păgânie. 2. p. anal. Atitudine filozofică, religioasă, artistică asemănătoare cu cea … Dicționar Român
ticăloşie — TICĂLOŞÍE, ticăloşii, s.f. 1. Stare de decădere morală; p. ext. faptă comisă de un om ticălos (1), faptă josnică; nemernicie, mârşăvie, ticăloşenie, josnicie. 2. (înv.) Mizerie, sărăcie; nefericire, nenorocire. – Ticălos + suf. ie. Trimis de ana… … Dicționar Român
turcime — TURCÍME s.f. Mulţime de turci; totalitatea turcilor. – Turc + suf. ime. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TURCÍME s. (pop.) aliotman, (înv.) păgânătate, păgânime. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime turcíme s. f., g.… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias