- purceli
- purcelí, pers. 3 sg. purceléşte, vb. IV refl. (reg.) a se împerechea.Trimis de blaurb, 08.11.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
purcel — PURCÉL, purcei, s.m. Puiul (de sex masculin al) scroafei, de obicei până la înţărcare; p. gener. porc tânăr. ♢ expr. (fam.) Cu căţel, cu purcel = cu tot ce are, cu tot avutul. – lat. porcellus. Trimis de ana zecheru, 26.04.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român