pungă

pungă
PÚNGĂ, pungi, s.f. 1. Săculeţ (cu băieri) de piele, mai rar de pânză, de material plastic etc., cu una sau mai multe despărţituri, în care se ţin în mod curent banii şi alte obiecte mici. ♢ expr. A-i sufla vântul în pungă sau a da de fundul pungii = a nu (mai) avea bani. A-şi dezlega (sau a-şi desface) punga = a fi darnic. A fi gros la pungă = a fi foarte bogat. A(-şi) strânge (sau a avea, a face) buzele (sau gura) pungă = a) a avea sau a produce o senzaţie de contractare a buzelor din cauza unui aliment astringent, acru etc.; b) a ţine buzele strânse (în semn de nemulţumire, de amărăciune etc.). ♦ Conţinutul unei pungi (1); p. ext. bani, avere. ♦ Săculeţ cuprinzând 500 de galbeni, taleri sau lei vechi, cu care se făceau plăţile în trecut; p. ext. suma de 500 de galbeni, taleri sau lei vechi. 2. Săculeţ făcut din hârtie, din material plastic sau din alt material, servind ca ambalaj pentru diferite obiecte, mai ales alimente. ♦ Conţinutul unui astfel de săculeţ; 3. Umflătură a pielii de forma unui săculeţ (situată mai ales sub pleoapa inferioară); ♢ Pungă de apă = denumire populară pentru ascită; pleurezie. 4. Săculeţ triunghiular situat la piciorul albinei, în care aceasta strânge şi transportă polenul. 5. Cavitate naturală în scoarţă pământului, de forma unei pungi (1). 6. (bot.; în compususl) Punga-babei = plantă erbacee cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). – et. nec.
Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98

púngă s. f., g.-d. art. púngii, pl. pungi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PÚN//GĂ pungăgi f. 1) Săculeţ (de piele, de pânză etc.), cu mai multe despărţituri, în care se ţin banii. ♢ A fi gras la pungă a fi bogat. A-şi umplea pungăga a se procopsi; a se căpătui. A-şi dezlega (sau a-şi desface) pungăga a fi darnic. A-şi strânge pungăga a face mai puţine cheltuieli. A face (sau a strânge) gura pungă a contracta (involuntar) gura la gustarea unui aliment acru. 2) Conţinutul unui astfel de săculeţ. 3) (în trecut) Unitate monetară egală cu 500 de galbeni sau de taleri. 4) Săculeţ (de celofan sau de alt material) folosit pentru ambalare. 5) Umflătură a pielii (mai ales sub ochi). 6) Săculeţ la piciorul albinei în care strânge polenul. [G.-D. pungii] /<ngr. púnghi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

púngă (púngi), s.f.1. Săculeţ de bani. – 2. Unitate monetară înv., care reprezenta la început conţinutul unei pungi, cam 500 de piaştri sau 1781 bani de aur. – 3. Cornet, fişic. – Mr. pungă. Mgr. ποὐγγη, cf. ngr. πουγγί (Meyer, Neugr. St., IV, 55; REW 6849; Tiktin), cf. lat. med. punga. Se consideră în general că împrumutul din mgr. s-a produs prin intermediul sl. pągna (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Miklosich, Lexicon, 764; Densusianu, rom., XXXIII, 284; Densusianu, Hlr., I, 260; Byhan 327; Conev 65; Rosetti, II, 92), dar această ipoteză nu pare necesară. Der. pungoci (var. pungoi, punghiţă, punguliţă), s.n. şi f. (pungă); punguliţă, s.f. (plantă, Thlaspi arvense); pungi, vb. ( a cîştiga bani, mai ales la jocuri; a şterpeli, a fura; a se strînge, a se încreţi); pungaş, s.m. (hoţ ‹ de buzunare ›; hoţoman, şmecher); pungăşi, vb. (a fura); pungăşie (var. pungăşeală), s.f. (furtişag); pungăşoaică, s.f. (hoaţă); pungăşesc, adj. (hoţesc); pungăşeşte, adv. (ca pungaşii); pungui, vb. (a (se) încreţi; refl., a se strînge, a se micşora); pungăli vb. (Munt., a coase prost), deoarece pare să se fi contaminat cu împunge; pungăleală, s.f. (lucru prost făcut).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • Punga — steht für Punga (Ethnie), Maori Punga Mare, Methansee auf dem Titan Punga (Buzău), Dorf im Kreis Buzău (Rumänien) Punga ist der Familienname von Franklin Punga (1879–1962), deutscher Elektrotechniker. Diese Sei …   Deutsch Wikipedia

  • Punga — may refer to:*Punga, a mispronunciation of the Māori word ponga , meaning Silver Tree Fern *flower in Indonesian *Punga, a village in Tanzania *Punga, a village in Namibia *Punga (mythology), the name of a personage in Māori tradition, associated …   Wikipedia

  • punga — punga. m. coloq. Ur. carterista. || 2. com. coloq. Arg. y …   Enciclopedia Universal

  • punga — adj. 2 g. s. 2 g. 1.  [Brasil] Que ou quem é ruim, sem préstimo. 2.  [Brasil] Que ou quem é tolo, inepto. • s. 2 g. 3.  [Brasil, Informal] Ladrão de carteiras. = PUNGISTA • s. f. 4.  [Brasil] Samba cantado. 5.  [Brasil] O mesmo que umbigada …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • punga- — *punga , *pungaz germ., stark. Maskulinum (a): nhd. Beutel ( Maskulinum) (1); ne. purse (Neutrum); Rekontruktionsbasis: got., an., ae., afries., mnd., ahd.; Etymol …   Germanisches Wörterbuch

  • punga — sustantivo masculino 1. Uso/registro: coloquial. Origen: Chile. Ladrón, ratero. 2. Uso/registro: coloquial. Origen: Chile. Persona ordinaria y de condi …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • punga — 1. m. 1. coloq. Ur. carterista. 2. com. coloq. Arg. y Chile. ladrón (ǁ persona que hurta o roba). 3. coloq. Chile. Persona malvada …   Diccionario de la lengua española

  • punga — var. ponga …   Useful english dictionary

  • punga — delincuente menor; maleante; tipo ruin; pernicioso; tipo vulgar; mala clase; pobre; cf. callejero, roto, pelusa, peliento, picante, huachaca, pato malo, palomilla, cuma; anda demasiado punga en el Centro; cuando oscurece, es peligroso …   Diccionario de chileno actual

  • punga — (lunf. y delinc.) apoc. de Punguista. Robo como medio ordinario de vida (LS.); ratería o robo de objetos o dinero, hecho con maña y astucia (TG.); robo en que el ladrón saca los valores del bolsillo de la víctima (BBL.); robo o hurto (LCV.);… …   Diccionario Lunfardo

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”