- punctator
- PUNCTATÓR, punctatoare, s.n. Unealtă de oţel cu vârf conic ascuţit, cu ajutorul căreia se trasează (prin lovirea cu ciocanul) pe diverse piese metalice reperele unei perforaţii ulterioare. – Puncta + suf. -tor.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PUNCTATÓR s. (tehn.) chernăr, (rar) punctar.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimepunctatór s. n. (sil. punc-), pl. punctatoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPUNCTAT//ÓR punctatoroáre n. Unealtă de oţel cu vârf ascuţit, folosită la executarea pe suprafaţa unei piese a unor semne asemănătoare cu punctul (în scopul unor perforaţii ulterioare). /a puncta + suf. punctatortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPUNCTATÓR s.n. Unealtă de oţel cilindrică, terminată cu un vârf ascuţit, cu ajutorul căreia se marchează piesele; chernăr. [< puncta + -tor].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNPUNCTATÓR s. n. unealtă de oţel cu vârf conic, cu ajutorul căreia se marchează piesele; chernăr. (< puncta + -tor)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.